Strop de bine

nemurește nemurirea
rod în rod născând tăcut
... un fel de implozie de nemurire, chiar și în lucrurile, care nu se văd și cred că de aici derivă orgoliul poetului, Ilie, când afirmă la final:
eu privind la toate astea
mă gândesc:
- nu plec de-aici!
M-a șocat un pic verbul nemurește, fiind un cuvânt inventat, poziționat chiar la începutul poemului și bănuiesc că nu s-a dorit a fi un lucru nesemnificativ și, după lectura poemului, cred că avea mai mult impact dacă ar fi așezat la final
Am mai observat,de fapt, mai multe cuvinte inventate, dar zic eu că nu prea merge să scrii risip (în loc de risipă), ca să se potrivească, d.p.v. al rimei, cu nisip.
Am remarcat versurile finale, care mi-au adus un plus de lumină, și imaginație și aer de poveste, așa cum îmi aducea, în copilărie, mult îndrăgitul Topîrceanu.

Corectez:
cred că ar fi avut mai mult impact dacă ar fi fost așezat la final

am recurs la căutarea verbului a nemuri în dicționar; se folosește rar, dar tot cred că ar fi mai bine plasat la final.
Numai de bine, Ilie! E doar o propunere, mai citește, recitește poemul si vezi dacă este de luat în seamă.

l-am auzit azi, spus de un sculptor din Maramureș
cuvântul mi-a părut atât de întreg alăturat reportajului
încât nici nu m-am documentat, chiar dacă părea inventat
așadar, mi-am zis că a inventa cuvinte e totuna cu a folosi cuvinte,
dacă își găsesc locul
astfel am intrat în jocul câtorva rime, fără a mă îndepărta de un
minim conținut (substanță a gândurilor)
deci, este o poezioară-jucărioară :))
mulțumesc, Elena!

Dacă la Vallejo, în A murit eternitatea mea, ideea de nemurire se păstrează, deseori și paradoxal, prin recurs la memorie și menținerea vie a amintirii, la Ilie aceasta își are rădăcinile în natură, evocată printr-un joc de cuvinte și elemente simboliste, într-un dans al continuității, al conexiunilor și al substraturilor. Se regasesc trei din conceptele frecvent întâlnite in opera sa, pe care sper sa le sesizeze si criticii de specialitate la analiza acestui poem, a cărților scrise si a viitoarelor carti: Uroborosul, Deconstructivismul și Constructivismul. De fapt, Uroborosul este reinterpretat prin celelalte două, în spirit derridean, dar și legat de dezvoltarea cognitivă, după Piaget. Iar reîntoarcerea la natură, desigur, cu trimitere la Rousseau, ca soluție salvatoare. Jocul de cuvinte se întâlnește frecvent și la Nichita, acesta fiind însă preocupat de golirea de sensuri a cuvintelor, care devin necuvinte, și reumplerea lor pe cale senzitivă, afectivă - mai ales iubirea - și spontană, precum la suprarealiști. Faptul că Ilie alege locul și timpul, în acest aici, în mijlocul naturii, ca un strop situat în hora nemuririi, certifică esența nemuririi și valoarea clipei, eternalizând sentimentul, trăirea. Iubirea este triumfătoare în fața întunericului, prin acei doi licurici, iar timpul dispare, o dovadă fiind luna prinsă în furcă, un martor care se dezice de evanescență.

La noi se folosește ”Nemurește” de când lumea și hăul, în contecstul că aparții unui neam, familii:
Ex: Se nemurește cu neamul Mocanilor.
Este de-aldi Butuc dar se mai nemurește și cu aldi Caragea.
Se nemurește de pe mamă, dar se mai nemurește șî di pi tată ...
and so on ...

Acuma că este folosit pe post de metaforă în relație cu nemurirea la fel nu e nou e vechi: Să te Nemurești cu tot satul e să cunoști Nemurirea.
:)

context

dacă v-aș contrazice

și cum aș putea să fac asta referitor la cele spuse de tine, Ionuț,
în condițiile în care habar n-am despre cele spuse de tine
așa că îți mulțumesc pentru atenția acordată textului și caut să aflu
despre cele spuse de tine

Măriucă, interesant de aflat despre ce ai spus, mulțumesc!

...vointa de a scrie ceva, cu orice pret, cand nu ai absolut nimic citibil de transmis. Astept, extaziat, un nou volum cu poezii minunate, comise in timp ce contribuabilii stau la cozi uriase la usa ta! Congrats pentru intreaga activitate!

modul în care comentariile tale sunt selectate pentru categoria offtopic
extaziat mai ești!

am zis să las o analiză mai complexă, înainte să mă reapuc de traducerile despre care ţi-am vorbit. Baftă!

dar care descoperă și alte sensuri. Toate-s trecătoare și în același timp nemuritoare. Stephen Hawking prespunea că găurile negre ar șterge informația din univers, dar mai recent nu se mai crede asta. Așa că nimic nu se pierde, totul se transformă în continuare. Zâmbetul meu de la final însă rămâne. :)

chiar așa!
și fiecare dormim în felul nostru
cum fiecare ne trezim în felul nostru
între adevăr și minciună e manipularea
cum între realitate și vis e visarea

Amanda, mulțumesc pentru semnul lăsat!

Ionuț, spor și sănătate! Mulțumesc încă o dată!