Zborul miresei

faci tu conexiunile, prin lectură, cu marea poezie a lumii, inclusiv cea a noastră, dar trebuie să remarc continuarea ideatică a poeziei Spre soare, de Minulescu. Sau paralela, analogia, ia-o cum vrei. Îţi voi arăta poezia cu pricina, ca să realizezi dacă am dreptate sau nu, dar nu voi comenta poemul tău în detaliu. Să o facă şi alţii:

Plutește drept înainte, și dacă
pământul pe care-l cauți nu există
încă, fii sigur că Dumnezeu îl va
crea într-adins pentru a-ți răsplăti
îndrăzneala.

nu am citit până astăzi poezia despre care spui, iar astăzi am făcut-o pe fugă...
n-am reuşit să fac legătura între cele două texte, dar voi ţine minte observaţia ta şi voi analiza pe îndelete
eu şi poezia lumii, în general, dar cu cea mare, în special, am o conexiune, în sensul celor despre care spui, care tinde spre zero...
n-aş putea să aşez poeziile pe raft aşa cum le aşezi tu, grupat, pe stil, concept, gen, curente literare etc.

mulţumesc pentru popasul acesta care, iată, pentru mine, se dovedeşte încă o dată util

la zbor, la plutire. În rest, originalitate ideatică de ambele părţi. El cu îndrăzneala, curajul, tu cu desprinderea petalelor, ce urmează a fi duse de vânt. Tu, legat de pământ, pe jumătate, el căutând pământul promis.

Nu mai insist pe text. Voi spune doar atât: scrisul tău este la un nivel foarte înalt şi ar merita o atenţie deosebită din partea criticii literare.

pentru clarificările oferite şi pentru aprecierea ta
n-aş putea spune despre o poezie decât că îmi place sau nu
şi cu cât îmi va plăcea mai mult, cu atât o voi considera de nivel mai înalt (să zic aşa, cu toate că m-aş limita la varianta celor două categorii: place şi nu place
bineînţeles că la nivel de critică avizată ceea ce scrie, cum scrie, cineva, poate fi analizat şi astfel, precum spui, mai jos, mai sus, mai bine, mai rău...
cel mai probabil sunt la un nivel obişnuit, specific amatorilor care se bucură de de asta nu ca un scop al afirmării prin poezie, ci ca o evadare în poezie
fără să am un scop în acest sens, îmi este uşor să mă manifest fără vreo aşteptare
normal că mi-aş dori să aflu păreri, cu cât mai avizate cu atât mai binevenite ar fi, dar am observat cu minimă atenţie că pe piaţă există mult marketing de genul multilevel, o reciprocitate care produce doar iluzie, mercantilism, politică, orgolii şi frustrări
nu există nicio instituţie sau organizaţie care să promoveze în vreun fel, onest, vreun scriitor debutant (sunt doar încercări tardive, fără vreun efect consistent)
personal aş putea să folosesc tot felul de pârghii pentru a-mi crea iluzia vreunui statut de scriitor important, dar prefer să trăiesc altfel de iluzie- aceea că undeva, un cititor anonim se întâlneşte cu una din poeziile scrise de mine, vibrează şi se bucură de acea poezie

am speranţa că aici, pe agonia, cei pasionaţi de literatură şi de interacţiunea pe care o oferă siteul vor activa în număr tot mai mare, se vor bucura de părerile celorlalţi (fie chiar şi negative) şi vor lăsa semn sub textele colegilor de site, fără un subiectivism copilăresc, fără vreo frustrare, fără vreun aer de superioritate nejustificată

am tot spus: agonia ar trebui să reseteze sistemul acela de steluţari astfel încât printre aceştia să se afle cu adevărat inşi activi (de fapt ceea ce propun este reciproca condiţiilor de obţinere a statutului), astfel s-ar putea reactiva un interes, fie el şi bazat pe această "jucărie".

pentru popas şi apreciere, Teodor
aş spune, văzând cele două strofe la care faci referire, că nici nu le-am scris eu, ci chiar de către Teodor Dume, atât de mult se mulează pe fiorul tematic folosit adeseori

ca fiecare utilizator, zilnic, să lase un minim comentariu (chiar şi fără vreo explicaţie suplimentară) de genul:

iată poezia mea de azi!

se pot face multe, dar un prim pas ar fi foarte simplu. Dacă fiecare utilizator, după ce postează un text, ar lăsa și un comentariu sub un alt text, ar crește deja interacțiunea. Din nefericire, foarte mulți utilizatori postează des, fără să lase niciun comentariu sub textele celorlalți. Iar dacă cineva le propune să facă o schimbare, se simt atacați. În fine, ce va fi, va fi.

Și titlul mi se pare deosebit, eteric

frumoşi copii cu
fluturi în suflete
nimeni să-i ţină minte
nimeni să-i uite

mulţumesc, Iulia