celălalt

se ascundea în carnea ta iar tu primeai să-i fii ascunzătoare măcar pentru o clipă mai mult decât ar fi durat un răsărit fierbeai apa la foc mic să tragi de timp un joc în care te prindeai doar tu celălalt zbura în spațiul său în timpul de dincolo de prag ușa a rămas închisă în urma sa zburai și tu dar niciodată mai departe de două străzi în urmă fereastra a rămas deschisă de câte ori plouă te uiți spre ușă ce întâmplare ar fi să revină să-i ștergi părul ud să-i pregătești o cafea la foc mic i-ai asculta povestea pregătindu-i haine uscate și când ar fi să plece ai ascunde umbrela ce întâmplare să treacă atâtea anotimpuri o aripă ți-a căzut privești locul o altă aripă ruptă două străzi mai încolo nici nu-ți mai dorești să plouă