lumina umbrelor eterne

lumânarea care arde peste zi arde și așteaptă ca pământul să se întoarcă pe-o rână să pâlpâie în umbra soarelui căci doar în umbră flacăra-i lumină de când ai aprins-o lumânarea umblă după tine ca un cățel întâlnit pe stradă căruia i-ai dat din covrigul tău se ține după tine cu tot alaiul de morți nevăzuți ce se poartă pe corabia dintre lumi iar tu ești doar un felinar să le arăți unde este malul dacă n-ar fi să fie depărtarea unde să nu ajungă lumina lumânării pe apele eternității v-ați regăsi la vremea umbrelor tale soarele ți s-ar așeza pe umeri flacăra ta ar deveni tot mai palidă iar tu te vei fi topit și în loc de urme flori de ceară ar rămâne până când vor fi sorbite de adâncul uitărilor