concordie

E prima dată când găsesc în scrisul tău această sintaxă a versurilor, prin care ultima sintagmă dintr-o propoziție este, concomitent, sfârșitul acesteia și începutul alteia. La fel, acea dislocare sintactică din ultimele versuri e foarte inspirată. Mai scriu și eu, din când în când, așa. Astfel, poezia își dezvăluie dublele semnificații prin lectura în gând, fiindcă lectura cu voce tare presupune lăsarea pauzelor corespunzătoare punctuației.
Am înțeles, în felul meu, dar nu voi spune ce anume, nu din teama de a fi dincolo de text. Doar atât zic: detaliile/"decupajele" din structura "de suprafață" au în structura "profundă" adânci reverberatii.

ceea ce mă încântă este faptul că ai observat intenția și nu te-a îndepărtat "amestecul" acesta care, desigur, este parte din compoziție

am mai încercat, evident, nu atât de reușit (conform aprecierilor tale), sau pe plac

chiar în urmă cu două zile am mai postat un text din ciclul acesta

este bine că nu lași dezlegare pe fond, prinde bine fiecăruia să folosească exercițiul imaginației proprii

mulțumesc!

mare bucurie mi-au făcut vorbele tale

Da, te referi la "cubilou". Nu-l citisem.

Teodor, Liviu
mă bucur că place acest text,
mai ales acesta!
pentru că eram cumva convins că va trece neobservat,
poate chiar mai mult, respins.

mulțumesc!

Nu doar pentru felul de a lega versurile prin acel lanț ultimul cuvânt - primul cuvânt (care mi se pare foarte atrăgător), ci și pentru ritmul în care este descrisă dezintegrarea/reintegrarea, cu introducere, punct culminant, deznodământ.

părerea mea este că poemul face parte din lirismul abstract, ceea ce îi dă o notă foarte interesantă, captivantă. sincere felicitări dragă Ilie Viorel.

să fie ceea ce pare
urmare a comentariului tău, am fost nevoit să mă documentez despre
lirismul abstract
tocmai pentru că mie nu îmi pare nimic anstract, dar răsfoind, îmi dau seama că poate fi în acea categorie
și că abstractul este doar un mijloc de exprimare, nu se referă la idee pe fond

cum, însă, educația mea literară este limitată, nu pot decât să recunosc că s-a nimerit
mie mi s-au "încâlcit" creierii pe idee și am daf înainte, fără să îmi propun altceva decât să construiesc pe o formă, nici măcar nu știam că există genul
dar, sigur este un ecou din vreo lectură, ecou rămas pe undeva în subconștient

oricum, mulțumesc pentru cuvinte!
de mare folos!
așa am aflat despre lirismul abstract

prost sunt, doar că sper să nu mor așa:))