te caut

Te caut, mă cauți. Nu înțeleg totuși de ce și cine.. tot (îl/o) caută. Acest "tu" poate fi chiar oricine?

Ar putea avea un atribut, ceva.

pe canicula asta totul poate fi neclar
mai pe seară, când se va răcorii (poate avem noroc și cu o ploaie de vară), posibil să se hotărască cine pe cine caută

mulțumesc

Înseamnă că-i un sentiment o arătare, o stare. O fantomă, ceva. Întunecare-n orizontul cunoașterii. Iubirea apusă. Prietenia nocturnă. Plecarea-n vacanță. Misterul acvatic. Performanțele speologice încă neconfirmate.

mă uimește confuzia

mie îmi pare chiar o idee banală (dar mi-am asumat banalitatea într-un text)

este ori un text bun, ori e foarte prost scris încât…

sunt curios,
e greu de deslușit mesajul?

las cititorilor dreptul “judecății”

oricum, mulțumesc, Dragoș

că ești foarte exigent cu textele tale, și nu numai. Ce părere ai despre textul tău, pe care l-ai încadrat la personale? Este poezie sau nu e poezie? Poți veni cu câteva argumente pro sau contra? Eu, sincer, fără să te superi pe mine, textul tău nu-mi transmite nimic. Ori sunt nesimțit, ori idiot, ori amândouă...

textul tău... ca să completez propoziția. M-am ridicat de la masă nesătul și am ciugulit din propriile mele cuvinte...

liber oricine să spună, să creadă ce dorește
de ce m-aș supăra?

apreciez sinceritatea

că textul nu transmite cititorului ceva este bine de știut. respect asta.

dacă este poezie sau nu?

când va trece testul, va fi sau nu poezie.

testul: să fiu eu mulțumit de el.

…

cum am spus: e ori un text bun, ori foarte prost, dacă nu se înțelege metafora (!)

Nu evit discuția, dar (sincer), îmi place ce se întâmplă.

Pare un text fără idee (sau încă nedescoperită), fără metaforă, iar această situație este incitantă (probabil din propria prostie)


Mulțumesc.

Sigur a trecut testul din tine? Sau vrei să ne testezi pe noi? Bun, ai putea să iei o stea pt. acest text sau textul ar putea ajunge la atelier. Unde crezi tu, sincer, că este locul lui? Mă bazez pe sinceritatea aia despre care și Rilke vorbea în conversațiile cu tânărul student.

să nu lungim discuția:
- dacă primește vreo stea, e treaba celui care o oferă să explice de ce;
- dacă este un text de atelier, cei competenți să îl încadreze acolo;
- cititorilor le mulțumesc pentru vizită și le cer scuze dacă cu acest text i-am dezamăgit sau i-am făcut să-și piatdă vremea;
- NU o să îmi autoevaluez textele în sensul propus de tine, indiferent care ar fi miza;
- este un site tip atelier, cu reguli, deci…

PS: am spus și cu alte ocazii, scriu din plăcere, fără orgolii de poet.
Textele mele sunt oferite cuiva pentru “filtrare”/ redactare, pentru ca să le pot pune între coperți (ca ediție limitată, așa, ca moft personal, nu pentru public).

Mulțumesc.

pentru greșelile de scriere
urmăresc și finala la tenis

“îmi autoevaluez” pleonasmul

și ce s-a mai strecurat

și îți spune că textul tău e genial, îl bagi în carte?

Că orice apus are în cele din urmă un răsărit...
Cu acele corecturi, tot eu cred că merită o carte!
Cu drag!

poate să spună și toți scriitorii din lume că este genial sau că este prost, în carte ajunge dacă vreau și cum vreau

corectarea textelor o plătesc pentru a trece un filtru de ceea ce se numea (așa i se spunea prin anii ‘90, îmi câștigam o pâine lucrând la Evenimentul Zilei, ulterior, pentru o scurtă perioadă, la un ziar local “Informația de Alba”) “minte limpede”

am spus, cartea o editez pentru mine

știi că te respect și te simpatizez, dar nu trebuia să faci asta

acum mă voi simți obligat să retrag textul

52 ani în noiembrie


***

voi lăsa textul în “dezbatere” 24 ore, apoi voi decide dacă îl retrag.
***

mulțumesc

cea cu apusul, pare cea mai reușită, prin imaginea sugerată, prin sentiment. Restul mi se par cam departe de nivelul acelei strofe. Am fost sincer, sper să nu deranjez cu părerea mea. E o chestie de emoție și gust personal.

orice părere despre textele mele o primesc fără supărare, ba din contră, mulțumesc pentru observații.

dacă va rămâne enigmă metafora întregului (care, repet, este banală, dar văd că nu este observată)
vom vedea

deci,
mulțumesc

strofa citată este parte din întreg, probabil se detașează ca imagine, ca expresie, dar nu este nici mai sus, nici mai jos de întreg
pentru că metafora este chiar textul, în întregul său

mă cauți pe trepte
când pașii îți lasă urme
pe preșul pus la ușă
știi că inima
îmi păstrează un zâmbet
mă cauți în umbre
pe la ferestre
când apune soarele

M-am gândit așa pt prima strofă...

mă cauți pe trepte...
când pașii îți lasă urme
pe preșul pus la ușă
știi că inima
îmi păstrează un zâmbet

mă cauți în umbre
pe la ferestre
când apune soarele

iau fiecare apus și-l pun în ferestre
apoi fug pe deal
să-l privesc până când se topește
numai așa...
ce bine este așa!...

doar când sună telefonul
răspund
să-ți spun pe unde eram ascuns
pe unde nu m-ai căutat

numai că
tu uiți mereu
de partea asta a jocului

doar când sună telefonul
alerg să răspund pentru absența mea
să-ți spun pe unde eram ascuns
pe unde nu m-ai căutat

nu merge asa, ati repetat ferestrele acelea in strofele 2 si 4

Da, așa e... a rămas ferestrele de două ori

mă cauți pe trepte...
când pașii îți lasă urme
pe preșul pus la ușă
știi că inima
îmi păstrează un zâmbet

mă cauți în umbre
când soarele apune

iau fiecare apus și-l pun în ferestre
apoi fug pe deal
să-l privesc până când se topește
numai așa...
ce bine este așa!...

doar când sună telefonul
trec peste somnul celui ascuns
să-ți spun unde eram
pe unde nu m-ai căutat

numai că
tu uiți mereu
de partea asta a jocului

Exista: preșul pus

ȘI

iau fiecare apus și-l pun în ferestre

sa ajunga el unde doreste.

poate că se pierde prea mult timp pentru nimic

explic:


“te caut”
titlul spune foarte clar “eu te caut” simplu

prima strofă vine în contradicție cu titlul,
de fapt tu mă cauți pe mine. în această strofă se arată și pe unde mă cauți. ok. aici cititorul observă contradicția cu titlul. pare ceva incoerent.

în continuare, acolo pe unde tu mă cauți eu sunt dart tu nu mă vezi pentru că mă ascund. dar, cum m-aș putea ascunde la vedere? clar! iar este autorul incoerent.

totuși, acest joc de-a v-ați ascunselea trebuie să arate ceva. arată că el este acolo și o caută de fapt. nu invers. așteaptă pe trepte, dar ea nu apare. se preface că ea a trecut, dar că nu l-a observat. se preface. transformă așteptarea/ dorința într-un joc.
îi bate la ușă, dar ea nu-i răspunde. se preface că el este preșul. transformă dorința/așteptarea în joc.
o următește privind pe fereastră, poate poate o vede trecând, către seară, când de obicei vin oamenii către casă. ea nu apare. el se preface că ea a trecut, transformă așteptarea în joc.
de câte ori sună telefonul tresare, speră să fie ea. dar nu este ea. și iar se preface. se preface că ea nu a înțeles că jocul așa ar trebui urmat: - ea să sune și el să-i spună pe unde “s-a ascuns”.

banal, zic eu.

E chiar dureroasă. Poate reușiți să introduceți ceva, să arătați că eul liric se află în acest cadru al visului/ dorinței reale că va fi căutat și... găsit.

doar când sună telefonul
trec peste somnul celui ascuns
de dragul visului în care mă căutai
să-ți spun unde eram

Nu știu. Da' nu aruncați poezia. Vă mai gândiți... Știu că nu am reușit să exprim ideea dumneavoastră. Am încercat acest lucru, fiindcă am simțit ideea care trebuie cumva scoasă la iveală. O după-amiază frumoasă!

mulțumesc pentru sugestii

chiar plăcute și interesante

aceasta din urmă se și încadrează pe idee

voi ține cont de aceste sugestii

nu arunc textele, sunt în stadiul de proiect, deci perfectibile

O zi frumoasă!

și dacă ați ști de unde mi-a venit ideea textului v-ar bufni râsul

dar am transformat o realitate (amuzantă, banală) într-o tragedie

imaginația fierbe pe canicula asta

Sincer să fiu, am găsit titlul corespunzător:

Mr. Bean și... Teddy.

Scuze, textul se potrivește de minune.

nu-i de aruncat varianta ta:)

decât beznă, mai bine întuneric (aforism reglabil)

aș putea spune și eu despre liliacul tău că-i lipsește doar bat-mobilul și o partidă de sex pe bancheta din spate, dar nu spun:))

chiar m-ai făcut să râd

și reglez și aforismul:

decât negură, mai bine beznă, decât beznă, mai bine întuneric, oricum, numai să nu se stingă lumina

(aforismul e despre faptul că am fost nevoit să explic un text care s-ar fi putut interpreta, dacă se dorea)

Nu știam ce-i lucrul / ființa căutat(ă) ori căutătorul perpetuu al lui mr. Bean: un Teddy din pluș. De fapt o fi sălbăticia pierdută pentru omul contemporan; musai capătă o reprezentare, chiar jucărie. Obiect liric, de alinat durerile existențiale.

Singurul vers în care nu merge interpretarea mea ar fi acela când unul îl mai și ocolește câteodată pe celălalt. Evident totuși. Mr. Bean nu apare în lume cu Teddy: ori îl lasă acasă când merge în oraș, ori îl pitește și-l ia cu el, dar nu prea îl scoate.

poeții

urme de blandianism, "mi s-a spus să te caut/ nu să te găsesc". Pentru partea aia cu telefonul, am eu o încheiere mortală- "dacă nu sună telefonul/ sunt eu..."

nici măcar original nu sunt?:(
am citit Ana Blandiana atât de puțin, că se poate spune “egal cu zero”

***

chiar dacă par un ignorant, să știți că în copilărie, adolescență și studenție (mai puțin în studenție, tot mai puțin) am citit tot ce-mi cădea în mână
avea mama o vorbă: nu mai citi atât, că te îmbolnăvești.
sau: plătim curent!!!
așa că citeam pe furiș, noaptea, în baie… că deh, am trăit toți momente d’alea de nu poți lăsa cartea din mâini, ca să afli ce urmează

apoi, deh… viața
serviciul de așa natură
copiii
vremurile…

“…și tu, Brutus? “ :))

acu’ ce mă fac?

***

mulțumesc pentru empatie și pentru sprijin

băieții (nu este folosit în sensul lipsei de respect termenul, doar pentru a menține spiritul…)
nu sunt răi, nici măcar răutăcioși (cel puțin așa percep eu)
având în vedere diferențele de altitudine, chiar pot spune ce doresc
îi simt binevoitori, cumsecade și ceea ce apreciez, deloc disprețuitori (ar fi ceea ce nu aș accepta)

să fim sănătoși și limpezi, să ne citim, să putem conversa, să dezbatem, că de scris e loc pentru toată lumea

Mulțumesc, Ottilia!

fii bine!cu băieții. ce să zic?!

nu pot fi rău :))

Ionuț este contabil,
eu inspector ANAF (unul bun/profesional vorbind)
par destul de rău în viața de zi cu zi

aici, mă controlează el, n-am încotro:))

doar pe spirit.
nu am nimic de zis împotriva nimănui.
e tot o joacă.
fiți bine, dragi scriitori!

eu merg doar pe sinceritate

îmi pare rău că te-am supărat,
dar chiar nu vreau să văd vreo negură în zona asta

cred că te-aş fi băgat de tot în ceaţă. Spre norocul meu, eu nu am nivelul necesar (şi nici nu îl voi cere vreodată), aşa că am scăpat de suspiciunea de a-ţi da stele în ciuda celorlalţi... Vorba aceea, la început a fost cuvântul. Cât despre Steaua, ştii bine că: "azi o vedem, şi nu e"::)) Sau, adaptat, azi le vedem, şi nu "E".

Tot respectul pentru Eminescu, dar steaua este, pe cer, numai noi suntem mai în 100 de ani... Dar stelele vor fi, încă, mult timp, de aici încolo, miliarde de ani, numai noi suntem limitați și nu le vedem, pentru că așa este ochiul, mai limitat, nu poate distinge multe stele pe cer, dar pe acelea pe care le distingem, chiar sunt. Vor fi miliarde de ani... Nu au dispărut pe nicăieri, cum a greșit Eminescu... Doar e un spectacol optic, mai din trecut, ce vedem. Dar stelei ce să-i pese... Ea oricum are miliarde de ani, înainte...

Probabil, era mai visător, nu știa perioadele. Dar azi se știu, cuantic. Steaua este, va fi, miliardele de ani, să sperăm că și omul va putea cuprinde, în retina-i, simplă, sute de stele, ceea ce e oricum mult, față de cât sunt ele, de mari...

Never! Era doxă de carte, a studiat filosofia germană, astronomia. La Steaua, Scrisoarea I, au astfel de influenţe. Omul a studiat şi budismul, hinduismul, a se vedea Kamadeva. Unele dintre stelele pe care le vedem pe cer nu mai există, luminii trebuindu-i mii de ani să ajungă de la sursă până la noi. Omul ştia ce spune, era documentat.

Așadar putea fi și Luceafărul de seară.

"apoi fug pe deal" o fi intertext pentru "Sara pe deal".

să retrag acest text care a dus produs așa ceva?

textul nu o avea nici o valoare literară, dar discuțiile
de la o întrebare sinceră de genul
“ ce fasole ai scris aici, că nu pricep nimic”
la genul
“ ursulețul de pluș umblă hai-hui pe stradă”
cu săgețile trase cu sportivitate dintr-un arc încordat
până la
Eminescu,
fie și sarcastic,
acestea, trebuie păstrate.

de ce?

demonstrează că se poate discuta civilizat, chiar sub forma unor dispute

Ionuț, studiază fizica, înainte de a emite generalități biografice, ca motivele unei erori fizice, de peste 150 de ani.

Lumina călătorește mii de ani, deci e veche de mii de ani raza pe care o vezi pe cer, mă rog, imaginea stelei reale de atunci e după mii de ani... Real.

Dar steaua e foarte ok, că ea trăiește miliarde (de ani) deci nu moare (în mii de ani) ci numai în câteva miliarde, când se transformă în supernovă sau pitică (albă, neagră), după aia.

Eminescu zicea bine, dar raza lor are doar câteva mii de ani, până ajunge la noi, dar steaua din care a plecat raza e bine mersi, cu ale ei miliarde...

Nu se știa, probabil, de fapt cu siguranță că nu se știa atâta fizica cuantică, așa ca azi...

Eminescu a greșit, steaua e bine mersi, în față, în timp (cu câteva mii de ani, numai, față de raza de pe pământ, pe care o vedem noi, foarte bine). Ea trăiește steaua, miliarde, însă... O duce bine.

După mii de ani, steaua originală nu pățește absolut nimic.

ce crezi, în clipa asta, în Univers moare o stea?