stanescu elena-catalina

în urmă cu un an am scris aceste versuri in amintirea unui suflet care a trecut printre noi discret, delicat, o adiere... când toate își vor recăpăta liniștea mă voi întoarce în

si acum sa ii spui tu lui mami cum face... cățelul? ham , ham si pisica ? miau, miauu si puiul? piu, piu si vacuta? muuuu si leul? ?? leu, leu

nimic la fel din inceput doar cerul fidel ochilor de-atat albastru li-e dor de infint

Doamne , asculta-ma de aproape gandul cu glas ravasit gura amutita , asmutita , inima cu umbra ei nedeslusita de carne \'mpietrita asculta-ma , Doamne , de aproape cum plang in

o privesc. e atât de frumoasă ... - miriam, nu-mi pot lua ochii de la tine! se gândește puțin, își duce mânuțele la ochi și apoi mi le întinde: - ia-i!

Bine, am sa incep prin a innoda copacii rupti de tacere , voi bandaja norii in curcubee si-mi voi smulge gardul pamantiu. Voi pune din

bate-ma pana mi s-or umple narile de sange de sange verde crud de iarba pana s-or sparge norii in camara si-o sa ma ploua lacrimi pe glezne pe tample aghezmuindu-ma calde sa fiu toata un

\"Sunt un copac inflorit cu bratele deschise spre lume sunt un copac frumos un copac puternic calatorii trec uimiti cautandu-mi roadele printre frunzele verzi, sunt un copac roditor, ce

nu stiu daca astept dimineata sau visul sau poate ma astept pe mine sau pe tine sau altceva mai minunat decat pot astepta nu stiu daca eu tin timpul in palme sau poate palmele mele sunt

si-am sa te mint si-am sa te dor si-am sa te ard si-am sa te mor si am sa-ti fiu si ai sa-mi fii si n-am sa stiu si n-ai sa stii

Estacion de Norte, sali de asteptare,lume pestrita, astept o prietena. Intr-un colt retras, un barbat cu pielea aramie, cu o barba de un alb murdar, un ascet pesemne, ingenuncheat intr-o pozitie de

miriam desenează. e stângace. mereu un subiect de discutie, că așa scria și tataia, că așa scriu specialii, că ar fi bine să învețe și cu dreapta, că pe vremea noastră , la școală, era obligatoriu să

descoperire mami, știai că biscuiții au înăuntru pâine?! * meserie miriam, ce ți-ar plăcea sa fii când vei fi mare? când o sa fiu mare? să mă gândesc... să mă gândeeesc... mi-ar plăcea să

plouă, sub inima doar amintiri se grăbesc să se-ascundă si mirosul de pâine si de mamă si mai e un cantec de gugustiuc scăpat din vara unei duminici sunt atât de in miezul acestei ploi că

odata, intr-un anotimp a trecut un calator pe langa fantana mea in graba, fara sa stea, fara sa soarba esenta tacerii adanci in care doar s-a privit, a regasit durerea si, de prea mult

cu pleoapele închise așa se vad umbrele umbrelor când mersul pe întuneric devine pretext negăsirii reconstituim intrările pe spații nedefinite cu viteza sângelui repasăm țesături labirintice,

ai sosit devreme si m-ai gasit si nu m-ai gasit ti-am spus,asteapta si m-ai auzit si nu m-ai auzit m-am risipit prin intinderi prin adancuri prin inaltimi sa m-adun sa ma nasc sa ma

\"Sunt un copac inflorit cu bratele deschise spre lume un copac puternic calatorii trec uimiti cautandu-mi roadele printre frunzele verzi sunt un copac roditor ce copac minunat