Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

herrei

1 min lectură·
Mediu
în urmă cu un an am scris aceste versuri in amintirea unui suflet care a trecut printre noi discret, delicat, o adiere...
când toate își vor recăpăta liniștea
mă voi întoarce în ierburile arse
să mi te adun singurătătii...
urmele tale nestinse vor galopa prin mine
albastru și alb
așa cum erai tu de frumoasă
haide, dormi de acum,
eu nu mai știu să scriu poezii
am să te aștept undeva, la capătul timpului,
(ah, tu deja ai ajuns!)
să mai deschidem o dată
poarta aceea înaltă de cer...
in amintirea ei, Felicei Mariana Orban
055.047
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
95
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

stanescu elena-catalina. “herrei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanescu-elena-catalina/poezie/77583/herrei

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@silvia-caloianuSCsilvia caloianu
Nu am reusit sa comunic defel cu Herra, nici sa o citesc, pana in clipa, cand nu mai era suflarea sa printre noi. I-am citit cartea, dintr-o rasuflare...Ma gandeam la sufletul acela, carui se adreseaza poezia Herrei, ca unei dragoste neimplinite...As vrea sa stiu, sa cred ca El nu are remuscari, din cauza faptului ca nu a trisat sau...etc., pentru ca nu cred ca cineva isi manifesta sentimentul in poezie cu scopul de a obliga, chiar si indirect...Cred ca poezia constituie acea lumina din noi, ce mai persista cand ne stingem...Mai mult sau mai putin, dar persista...
Aprind, langa tine, Mae, o luminita in memoria Felicei Mariana Orban.
0
@elia-davidEDElia David
Uite, Mae, am sa pun si eu aici o poezie dedicata Herrei, pe care, atunci cand am scris-o(pentru ea), cutremurata de ceea ce am citit pe site, nu am indraznit sa i-o dedic, altfel decat prin cuvintele \"celei ce nu mai este?\"

Ea

aruncă lumină asupra
lucrurilor vii,
asupra ființelor oarbe,
neobișnuiți să plângă, ochii lor
au început să viseze
că uită

îmbrățișează copacii
din memoria rece a
ferestrelor,
paiete de soare strălucesc
pe rochia-i scurtă
ca viața

tulbură trecătorii,
șezând la marginea primăverii,
împărțind insolite
pliante:

“îți promit
că niciodată nu vei mai fi
dezamăgit de
moarte”

Eu cred ca Herra e fericita, acolo, langa Dumnezeu.
0
Distincție acordată
@alina-manoleAMAlina Manole

Ai spus tu tot. Eu doar în tăcere am trecut pe aici.
A mai trecut un solstițiu de vară. Pentru ea, s-au terminat toate solstițiile.
Sau poate abia au început.
0
@silviu-dachinSDsilviu dachin
amu imi aduc aminte!!!!!!!!!!! cica va rugam sa faceti cumva sa ajunga la mine cartea Herrei. in fine, cred ca e timpul sa ajung sa cetesc si eu ce a scris ea. Caloiano, fa cumva de-mi trimete cartea, doar asa, imprumut cum se scrie... ha, ce zici? silviudachin@yahoo.com zi aici ca mi-o trimeti. ochei?:)
0
@mihaela-maximMMMihaela Maxim
că ne aduci aminte și ne altoiești pașii către cărări ce merită umblate!
0