Sorina Hăloiu

Carii în scânduri - viermele mai nostalgic în declarații.

Sârme în balans - vrabia acrobatul dimineților.

Tablou sub sticlă - Tropotele cailor În rama veche.

Sfintele moaște - Credincioșii așteptând Pe dalele reci.

Frunzele căzând - Din nou un dans al toamnei Spre iarba verde.

Tinerii carpeni - În trunchiuri răsucite Dragostea oarbă.

Drujbă amuțind - Doar înserarea scapă Iar netăiată.

Nimicuri năvălesc în minte ca noaptea în tindă. Aprind becuri să-mi caut gândurile pe care țânțarii serii mi le ciuruiesc. Din ele curge un fel de râu prin

Vârtej în cafea - Calea Lactee rotind Cristalele dulci.

În zori, albastre. Nu sunt nici astre (Nici stele, nici sori), Sunt doar niște flori.

Și mă scapă de somn doar un ochi închizând, Parfumându-mi grădina și chiar toamna din gând, Dă contur la apus unui cer dintr-o zi Dă culoare în frunze unei toamne târzii, O plutire de simți și un

Obraji sărutând - La rochia roșie Emoțiile.

O floare de măr Printre frunze uscate - Nu-i primăvară.

Albine roind - Sub scări, crizantemele Strânse mănunchi.

Vopseaua de păr - Sub roșul aprins, albul Bătrâneților.

Pași pe trotuar... O frunză ofilită În păr foșnind?

Fluture murind - Poziție de fetus În ultimul zbor.

În noaptea asta, visele vecine cu iarna, m-au lăsat în fața unei case goale, fără oameni, dar cu cozonaci calzi pe masă, cu lumină, multă, caldă dar eu tot singură.

Primele raze - Aer rece de toamnă Pe un gând plutind.

Vibrații joase - Dâra avionului Printre nori pictând.

Portretul fetei - Creioane colorate Cu vârful tocit.

Voce de copil - Pe hol frunzele zboară Purtate de vânt.