Sorina Hăloiu

Moșul așteptând copiii cu sfială - povești pe ramuri.

Lampă clipind - în odaia cu zestre pe gânduri mama.

Întrebări mai vechi amintirii. Nostalgic trecutul doarme.

Mașina gonind - pierduți în urmă pomii frunze-și scutură.

În coș pisicii pe lemnul ușii duble și gheruțele.

Ochi prin gard pândind - fără grijă într-un zbor sticleți și vrăbii.

Piscul muntelui - doar Moise călător cu tablele legii.

Copiii cântând - trepte ce duc spre clopot de-o sută de ani.

Cer întunecat - în geam bat ușor aripi a rătăcire.

Câțiva muguri albi într-un buchet al toamnei - pictorul zâmbind.

Se aud în pod sunetele vântului - păsări și frunze.

Căldură-n casă - cu fum ce iese pe horn încet spre iarnă.

Peste lac foșnind salcia plângătoare - cerșetor în parc.

Raze-n fereastră - umbra mamei pe iarbă flanel tricotând.

Amiaza mare - nu ține de mine când revine seara.

Frunza galbenă ruptă din nou de viață - în altă toamnă.

E greu drumul pe poteci bătătorite, o rază nu; luciul pe mare greu, cerul e altfel; în cercul ei căzând picătura e grea, curgerea nu; crucea pe margini de drum grea, grea, lemnul din

Flori de porțelan - la fel de rece seara din octombrie.

Om morocănos - în curtea lui cocoșii sporesc cântarea.

Foșnet de la un aparat de radio - țânțarul meloman.

Priviri hoinărind Pădurea-ntr-o mirare - Sprânceană-n curbă.

Diminețile-mi vin cu un dor nepătruns, cu dulceața de prune pe un unt degresat, nesperat, îmi doresc iar să zbor cât mai sus, ca apoi ca un fulg răsucindu-mă,