Sorina Hăloiu

Ținuți de mâini, stânși cu putere, În două tabere de arme, Strigam ceva, ce se tot cere Și azi pe la cazarme.

Caut, la florile de lângă mine la mușcata colorată la privire-mi alinare la citire încîntare caut. Caut, în iarba ce tocmai am tuns-o în proaspătul ei verde în tot

Desen, cu creta pe asfalt, Pătrate multe și un cerc, Jucat continuu, salt cu salt Și-acum aș vrea să mai încerc.

O durere în partea stângă toarce, face pui. Mâna cuprinde, inima se-ncruntă; nici șoaptele nu-mi vin darămite rostirile cuvintelor. Se depun acolo

Este un joc pentru copii, Cu fața la perete. Toți l-am jucat și tu îl știi, În grup, băieți și fete...

Citit-am multe compoziții, Din care doar eu am sperat Să înțeleg, ce definiții- Au vrut să dea, neâncetat. Nu mă mai mir, de ce acum Mi-e dat, dar tot mai rar,

O bilă jucăușă alunecă fericită către ușă în rostogolire drăgălașă cu sunete delicate inedite alături de mine. Cine se rostogolește?

Parcul înflorit - minunea primăverii e magnolia. * Petale de flori - polen galben-auriu căzut pe masă. * Am o grădină în căușul palmelor - narcisa

Așează urechea pe inima mea, privește în ea dorindu-ți iubire ce nu-ți stă în fire ascultă bătaia și sunetul ei, efortul mă doare și spun, fiecare clipă

Rochia albă de mireasă O cumpărasem singurică, Fără de probă, fără frică Și fără trenă lung-aleasă... La prima vizită, știam Care va fi a mea, cât pot. Din magazin eu

În poieniță căprioară așteptând - ochii fericiți.

Astăzi, ai uitat să îmi semnezi în inima clonată iar ieri nu mi-ai zâmbit plăcut pentru plăcintă... În spațiul piramidal, în pagini de cuvinte evoluate suntem fericiți,

Scoate limba, palme bate, Din urechi el mișcă tare. De vorbit, nu vrea, dar poate, Număr la pantofi e mare.

Raze de soare - pe chipul copilului stă fericirea.

Rătăciți în munți - doar ei și vântul, pe culmi păduri de molizi.

Urări de bine - rostite cuvintele cu lacrimi în ochi.

Petale de flori - polen galben-auriu, căzut pe masă.

Țigle căzute - vânt, pe acoperișul casei mele vechi.

Primim stropitul, a doua zi de Paște - așteptările.

În grădina ta, e diamantul verde - vechiul malachit.

Mi-am cumpărat ieri, două flori. Doi cerceluși, bătui-ar vina, Ce-mi stau la geamul cu pricina Și mândrii îs, ca niște Sori. Sunt încărcați, au multe ramuri,

Lacrimi pe chipuri - calea bătătorită pe drumul Crucii.

Tată în ceruri, fiu la căpătâi șade - mamă în genunchi.

La primul tunet, mi-a tresărit mirarea - se-anunță ploaie.