Sorin Teodoriu

Monica, era o mama soacra modernista, care asculta Iron Maiden. La biserica merge doar cand spectacolele se termina devreme.

Stiu ca se mai intampla si, ca un facut, mai ales duminica.

Ma bucur ca ti-a placut.

La recitire,
st

Rusine mie! Nu, n-am citit dar m-ai facut curios. Voi cauta cartea. Multumesc Miruna.
st

Nicoleta, ce poate fi mai filozofic decat asteptarea apei, fie ea calda sau rece... Multumesc de vizita si de comentariu. Bursucel, boala grea cu dialogirile astea. Pot jongla cu ele, pot creea impresii, expresii... O sa incerc si ce zici tu. Bogdan, mi-a placut foarte mult comentariul tau. Ma ridici la un rang pe care nu-l merit. Tristetea pe care ai sesizat-o tu e doar urma ironiei seci pe care incerc s-o exprim. Neglijenta societatii, a sefilor, partidelor, primariilor, etc si amd. Asa imi exprim eu dezgustul la mediul inconjurator. Tinem legatura.
Va multumesc, prieteni.
sorin t

Asa cum am mai spus, consider ca site-ul Agonia reprezinta o evadare din cotidian, o idee frumoasa, un lucru care ar trebui sa-i uneasca pe membrii lui, nu sa-i dezbine. Cand vine un comentariu de corectie sau de exemplificare a greselilor facute, acest lucru este deosebit de valoros, pentru ca toti, dar absolut toti, facem greseli. Asta duce la corectarea textului si la imbunatatirea calitatii lui. Cand insa vine un comentariu uricios, parca extras din Piata Obor, atunci el nu mai este valoros si provoaca alte comentarii, o cearta absurda sub o poezie sau orice altfel de text, text muncit de autor. Nu cred ca astfel de sfaturi sunt bune si mai ales daca apar sub textele celor abia inregistrati pe site. Nu-i cazul Mariei, de care, doar cei nou veniti n-au auzit.

Sau poate ar trebui sa comentez in acest fel: ... ca orice poezie de calitate, poezia X are versurile de-o lungime scurta. Aici vedem ca primavara e cald si pasarelele tuturor se intorc din tarile calatoare. Tot din poezie, intelegem ca romanul e frate cu natura si codrul secular care-l ajuta pe roman in momentele dificile, aducandu-i fragi si mure. Spre deosebire de poeziile tragice, poeziile vesele au in general un deznodamant vesel.

Stiu si eu cum e mai bine? Gusturile nu se discuta..
Mariei, cu drag.
st

Ceva s-o fi petrecut noaptea trecuta... Pacat ca n-am putut veni. Se tot bat apropouri despre x sau y si chiar despre z. Mi-ar fi placut sa citesc o rubrica un pic mai clara, cu nume, evenimente, etc pentru ca un jurnal este ceva personal si sincer. Iar daca, presupunand ca Sache ar fi tras o bere in plus si-ar fi cantat la masa, atunci ar fi trebuit scris exact asa: Sache nu i-a respectat pe ce recitau/citeau/prezentau pe scena, ci a cantat toata seara o doina din frunza de dud. Eu asa as fi facut rubrica si nimeni nu ar fi avut de ce sa se supere (nici macar Sache) - textul nefiind inregistrat la proza/poezie/eseu ci pur si simplu la personale.

Legat de comentariile din subsolul textului inteleg ca a venit si o panteruță micuță de tot și roz, deși era în alb ca să fure la anacolut. Si-am mai aflat ca Radu nu mai vine, microfoanele nu funcționeaza, iar proprietarii casei nu voiau să permită ceva. Apoi cum Dora a sunat la Radu, a urmat un Sesam deschide-te! și ceva a mers. Am inteles ca a fost apaiția a 5-a sărbătorita la Eliad. A fost prezentat \"Anacolutul\" si Palisandru Violet. Am inteles ceva despre Iași unde va pleca cineva, apoi ca au fost numărate diagemele Mariei. Am aflat si despre o nunta, despre un inel si o rochie, despre o nașa si un naș din lut.

Aici m-am oprit din citit din pricina unei dureri subite de cap. M-am declarat invins si m-am retras cu coada in buzunar sa sparg niste alune verzi.
st

Cristian in esenta o poezie a regretelor - din pacate toti avem trecut. Toti facem colectii de lucruri neesentiale, dar atat de pretioase. Si invatam din trecut. Imi place ce si cum ai scris. Ziua aceea in care nimic nu va mai conta e inca departe pentru tine si poeziile tale. Nimic din ceea ce este trait nu este intamplator. Cu siguranta!

Da, este intr-adevar bine sa scriem cu diacritice chiar daca nu le avem. E bine sa retusam s si t si i iar pe bietul a il putem retusa chiar de doua ori. Asta din ghinion. Curat ghinion ca suntem nascuti balcanici si chiar vorbareti intr-o limba mult prea-putin circulata. Traim pentru ca respiram si respiram pentru ca traim in esente. Risipim esente peste tot, in poezii, pe sugativa, pe camasuta de noapte si uneori chiar pe servetelele galbene. Daca n-ar fi esentele n-am supravietui si invers. Cand sap, de exemplu, gradina expir un anumit fel de esente; cand culeg floricele inspir alt fel de esente. (aici am vrut sa filozofez!) Nu stiu, asa o fi dat de Dumnezeu. Sa tot transpiri esente.

Am citit poezia ta inainte de corectura (m-a incantat) si dupa corectura (m-a iritat). M-am bucurat impreuna cu tine, Cristian, ca ti-a prins bine trecerea unei esente pure pe aici, prin subsolul textului tau. Si iar imi amintesc ce frumoase sunt miliardele de esente (parafrazandu-l acum pe NS). Cred ca tocmai m-am indragostit de cuvantul asta. Esenta!

Minunat cu si fara diacritice!

Floarea este acea planta considerata frumoasa si parfumata de catre om (chestie de simturi olfactive). Ele au aparut acolo unde au fost acceptate de pamant, de aer, de ploaie si de soare. Au rasarit, au crescut si s-au maturizat atat cat le-a permis destinul. Pentru floarea din parc sau din gradina, omul este stapanul absolut. Ea nu stie ca deasupra omului mai este ceva, fara de care n-ar putea apare, creste, maturiza.

O paralela interesanta dintre om si natura.

Soartă de floare, destin de om hărăzit să trăiască înstrăinat pe meleaguri neprietenoase sub priviri nepăsătoare Cu asta nu sunt de acord. Pentru ca plantele pot apare in cele mai ciudate si neprielnice locuri fara sa le pese daca spatiul acela este sau nu acceptat de cineva. Fiecare planta/om s-a nascut cu un rost.

La recitire,
st

Nu, nu te-au ghicit Maria. Predecesorii mei nu au intuit corect, poate un pic Bogdan, stiu si eu.

O proza grea, curajoasa in primul rand datorita fragmentarii actiunii. Ai pornit lin, precum o dimineata insorita de vara, o dragoste nespusa, nebanuita, extraordinara! Ai descris incredibil sentimentele folosind aceleasi vechi cuvinte si totusi aducand ceva nou. O dragoste matura, perfect constienta de perspectiva ei, o dragoste ideala.

In al doilea segment ai coborat din cerurile dragostei, a iubirii absolute si ai insemnat actiunea undeva inainte de Craciun. O legatura cosmica intre Marte si Venus, o parabola astrala, o comparatie probabila cu destinele oamenilor, destine guvernate de planete. Combini interesant elementele cosmice, viitorul indepartat cu o scrisoare-monolog a Lui. Consider ca ar trebui scoase fara regret urmatoarele doua fraze: Probabil că atunci mi s-a aprins un bec! Avusesem un an sufletesc greu și toate organele mă dureau.

Cel de-al doilea segment al textului, respectiv baza prozei, este aproape filozofic, subliniaza cateva invataminte pe care El le-a retinut in decursul vietii. Asa a fost sa fie. He. He... Nu m-am sinucis spune la un moment dat.

Al treilea si ultimul segment al prozei este apropiat de credinta, religie. Finalul, sfarsitul vietii vine si te conduce cu gandul la Duh, la Clopot, la El. Este un fel impacarea binemeritata, o pace cautata o viata intreaga, Linistea.

Eu asa interpretez textul. Nu o regasesc pe Maria cu care sunt eu obisnuit, optimista incurabila, dar... Decembrie e plina de surprize.

Ciudat

La inceput a fost iubirea.
Cred ca asa ar fi trebuit sa incepi textul. Sa descrii din punctul tau de vedere ce fel de dragostea a fost, ce fel de relatie. Ai continuat: La inceput a fost misterul, nesiguranta, ezitarea. Pana aici toate bune si frumoase, o descriere subiectiva (cum singur recunosti) a unei legaturi platonice. Atat timp cat a fost platonic a fost frumos, apoi... Apoi a fost seductia, incatusarea.
Apoi a urmat greutatea patimii carnale.

Aici e gresit. Seamana intr-un fel cu legatura unui perechi aflate la distanta si care comunica prin e-mail sau scrisori. In momentul in care se intalnesc focul pasiunii ii stapaneste si apoi ii dezgusta. nu trebuia sa accept o relatie asa spui tu.

Nu. Nu inteleg ce-ai vrut sa compui aici. Sau poate locul textului e la personale? Poate ma dumiresti tu.

Cu stima.
st

Te referi la 4 iunie 1989, asa-i? Ar fi bine ca la un astfel de articol sa dai un link de la un ziar electronic, o adresa care sa prezinte concret evenimentul la care te referi.

In rest un text ingrijit si plin de durere.
st

Trei lucruri mi-au atras atentia asera:
1. Miliarde de fiinte;
1. Da, Nebun;
1. Trupa Toma Caragiu.

Am pus unu peste tot pentru ca toate-s pe primul loc. Dragii mei, veniti duminica la sala MI la ora 17.30 ca merita vazuta piesa. Chiar joaca excelent copchii astia! Si sa nu-l uit pe Dan, eminenta cenusie a trupei, cel din umbra. Fara eforturile lui probabil ca nu s-ar fi ajuns atat de repede la acest stadiu.

Felicitari tuturor.

Un test inspirat dintr-o realitate mai mult sau mai putin apropiata, de undeva, de pe la o banca cu capital majoritar strain. Pentru ca exista oameni pusi dinadins sa reaminteasca posesorilor de credite de restantele bancare. Si nicaieri nu scrie: nu acordam imprumuturi balbaitilor. Pe bune!

Va mai spun un secret: imi place sa telefonez si sa ma dau cineva un pic sarac cu duhul. Cum ar fi, de exemplu, cineva care nu stie ca CNP-ul este altceva decat numarul lui de telefon mobil. Hm! Sa nu dezvaluim nume...

Prieteni, textul nu a iesit grozav, stiu. Un timp o sa-mi periez textele mai vechi, adica iau o pauza. Ce mai vura-tura, cum ar zice Prostica Colican.
La recitire.

Toamna, toamna... Ce-ti veni, Dorule? Si tu? Chiar nimeni nu agreeaza toamna? Si totusi o poveste de dragoste, aici - acum.

Spui de valuri iar marea... Doamna Mare ne saluta mereu la fel, uneori albastra, alteori verde si uneori neagra...

Cobor pana la plaja. Inaintez prin bezna cu ochii plecati, ascult valurile cum se sparg regulat ca un ceasornic. Intru in apa si raman asa, cu picioarele furate de nisip, de scoici si valuri. Prind radacini aici, pe malul marii. Ochii privesc orbi bezna totala, intrerupta uneori de linii albe. Patrund in intunericul marii, apa ma invaluie calda si primitoare…

Miroase a alge si sare, a peste si scoici, a viata. Inot cu capul in valuri si rareori ies sa respir. Si daca n-as mai iesi deloc? Daca as incerca sa respir altfel, precum delfinii sau scoicile sau...

Mi-e dor de tine, mare.

Stiu, daca ti-ar sta in putere ai lupta cu anotimpurile, cu toamna, cu vanturile reci... Mi-e atat de dor de tine.

la recitire,
st

La sfarsitul lui iulie m-am gandit: daca ma pregatesc psihic, voi trece de toamna fara sa observ frunzele moarte, ruginii, copacii golasi, ploaia ca un bocet, vantul, strigat de cioara.

Azi dimineata am deschis larg fereastra si..., o doamna palida m-a privit ironic. O pala de vant m-a impins inauntru.

Mi-esti toamna, mi-esti plans, mi-esti ploaie si durere, mi-esti ultima scrisoare!

De ce? De ce suntem cu totii atat de tristi toamna? De ce cand spui toamna spui jale, moarte, despartire, vant, durere?

Nu-i drept! Voi incerca sa scriu trei texte vesele despre toamna, cate unul pentru fiecare anotimp! Voi face! Promit.

Iarta-ma ca nu am analizat textul. Mi-a adus aminte de vremea de afara. Foarte sugestiva poezia. Multe imagini, peisaje de ... toamna :)

La recitire,
st

Putin stiu ca prezentul text este un debut al unui copil de 14 ani. O incercare mai mult sau mai putin literara, o prezentare a unor ganduri, dorinte, cosmaruri pe care zilnic unul sau altul au grija sa i le serveasca.

As dori, asa incepi. Doresti ca omul sa revina la stadiul de Om, respectiv acea fiinta superioara, cu decizii bune, corecte, o fiinta miloasa constienta de puterea sa. Insa ceea ce vezi in jurul tau nu e defel asa. La scoala inveti dupa manuale care mai de care mai alternative, vezi cum trebuie sa te comporti, cum trebuie sa fii..., iar cand clopotelul suna vezi pe holuri, pe strada, la televizor, oriunde, contrariu. Spui de animale si stiu ca aici te gandesti la caini si pisici pe care le vezi alungate, ucise in adaposturi (ce nume pompos pentru o macelarie!), iar pe Animal Planet gasesti grija omului pentru ele.

Asta e, Alexandra. Nedreptatea are o mie de fete. Iar noi, oamenii mari, avem grija, cu ajutorul profesorilor si invatatorilor sa va invatam sa fiti rai sau, ca sa folosesc un termen uzitat, descurcareti.

Insista sa scrii, atat cat poti tu. Doar prin perseverenta poti inainta. Sper ca dorintele tale sa se implineasca.

Iertati-ne copii.
sorin teodoriu

La personalul asta nu am ce sa mai zic in plus. Poate atat: ii voi schimba numele. Multumesc Eliei, Mirunei si domnului viitor tatic pentru trecere. Tie Nancy iti zic altceva: in caz ca..., nu spune de pagina ta.

Urez tuturor inspiratie pentru texte mai vesele.
sache

Poezie ce aminteste de arderea continuua, spontana, directa si teribila a artistului. Lasa-ma sa cant, sa fiu eu insumi! Lasa-ma sa vorbesc, asa sunt eu. Lasa-ma sa compun, pentru a ma intelege, cunoaste mai bine.

Eu ard, prin textele mele, ard iar fumul naste cuvinte, impresii, ganduri, dureri si bucurii... Ard tacut, ard incet si sigur, odata voi ajunge la sfarsit.

Voi fi pamant, apoi carbune. Si iar voi incalzi poate o casa de oameni veseli, le voi pocni in semineu in seara de Craciun. Voi naste iarasi fum si iarasi versuri. Va voi canta la miez de noapte, in prag de sarbatoare.

Si oare mai conteaza daca sub ceruri este cineva sa-mi prinda cuvintele? Sa inteleaga sensul ori dragostea cu fiecare vers nascut in mine? Nu, nu are importanta. Acum, esential este ca traiesc si ard pentru voi si pentru mine.

Parerea mea despre text: e deosebit, are o tenta profunda, filozofica, asa il interpretez eu. Si arderea, si norii, si cerul si somnul si cuvintele...

In aceasta stare de visare iti daruiesc lumina noua, sa-ti indrume calea spre un nou tel, in arderea ta misterioasa.

Felicitari Cami.
st

- Costele, poti fi si tu om matur?
- Da\' ce, nu sunt?
- Adica asa, cu capul pe umeri.
- Ce vrei sa spui?
- O sa vina mama la noi...
- Aoleo! Fac scandal mare, o arunc pe fereastra.
- Da\' ce ti-a facut mamica?
- Randul trecut a stat la noi o luna si n-avea cardul la ea.
- Il uitase, draga.
- Si asa a facut economie mare! N-are ce cauta aici.
- Sa-ti spun ceva...
- Zi.
- E deja venita, aci in bucatarie.
- Aici? La mine in casa? O arunc de la etaj!
- Stai drag, stai! Ia uite ce gaina grasa a adus.
- Sa-si ia gaina si sa plece!
- Si-o damigeana de vin. Din ala negru, puterea ursului.
- De cat e?
- De zece litri. Si-o pulpa de porc.
- Bag-o la cuptor. Cu usturoi.
- Si slana din aia iute, care-ti place tie.
- Aoleo! Taci, ca-mi lasa gura apa.
- Servesti o bucatica?
- Stai draga, lasa-ma oleaca. Sa-mi primesc cum se cuvine soacra. Doar nu vine in fiecare zi la noi, la Bucuresti. Sarut-mana mama soacra!

Mi- a placut Val. Si n-am putut sa nu comentez in stilul meu...

Cu drag,
sorin

Felicitari, Bogdan. Bazeaza-te pe noi.
Cu drag,
sorin

Hai sa explic eu ce-i cu papa-nashu\'! De cand am intrat pe usa, cineva (sic! nu zic cine!) a vrut sa pape-nashu. Si cum nashul nu era in Eliad si nici in cartier, atunci am apelat la bucatarii Casei Eliad. Ei, darnici de felul lor, ne-au dat doi nashi, nu unul, bine umpluti cu dulceata de trandafiri si spurcati abundent cu smantana. Cine a papat nashii a fost incantata de ei... Sa-i fie de bine.

Da Dorule, ne pornim cam greu (am comentat si la Nancy) dar nici o grija! Va fi ce trebuie sa fie. Curand.
sorin