Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Esti toamnă, tu

1 min lectură·
Mediu
Esti toamnă, tu, la margine de sare de înlăcrimare în galben ruginiu esti toamnă, tu, si-o ultimă scrisoare mi-o duce umbra fără de cărare spre orizontul dintre da si nu... Și cade frunza și mă plânge ploaia tot disperarea visului apuc și-n suflet dorul iar din jar văpaia îmi arde pașii iarba aerul mi-esti rug... Si iar mi-esti toamna anotimp durere cuvinte n-ai le-ai risipit, le-ai plâns zadarnică mi-e clipa nu-ți voi cere din veșnicia arsă cenușa drept răspuns...
022.814
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
79
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Gabriela Marieta Secu. “Esti toamnă, tu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-marieta-secu/jurnal/141519/esti-toamna-tu

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@sorin-teodoriuSTSorin Teodoriu
La sfarsitul lui iulie m-am gandit: daca ma pregatesc psihic, voi trece de toamna fara sa observ frunzele moarte, ruginii, copacii golasi, ploaia ca un bocet, vantul, strigat de cioara.

Azi dimineata am deschis larg fereastra si..., o doamna palida m-a privit ironic. O pala de vant m-a impins inauntru.

Mi-esti toamna, mi-esti plans, mi-esti ploaie si durere, mi-esti ultima scrisoare!

De ce? De ce suntem cu totii atat de tristi toamna? De ce cand spui toamna spui jale, moarte, despartire, vant, durere?

Nu-i drept! Voi incerca sa scriu trei texte vesele despre toamna, cate unul pentru fiecare anotimp! Voi face! Promit.

Iarta-ma ca nu am analizat textul. Mi-a adus aminte de vremea de afara. Foarte sugestiva poezia. Multe imagini, peisaje de ... toamna :)

La recitire,
st
0
@gabriela-marieta-secuGSGabriela Marieta Secu
nici măcar tristețe, toamnă și atât... un el ca un sfârsit de început, si, in ciuda celor scrise, imi place toamna, Doamne cât de mult... marea se goleste de dcaldători, plaja rămâne pescârușilor (celor nedați la gunoaie)... muntele se colorează, e drept când plouă - și plouă... nu poți respira culorile toamnei... dar uneori, e mai bine să plângă toamna în locul tău... eu cand plâng cu lacrimi - mă bucur, sunt ciudată, plâng la bucurie... sau știu eu, presimt că după bucuria uneori uriașă sosește scadența de plată... întotdeauna prea binele are si minusul specific... Oricum iti mulțumesc de trecere... și poezia asta e destul de îndoielnică azi... Toamna este anotimpul meu preferat... chiar dacă mă doare cumplit 15 septembrie... de fiecare data, acum in maturitate tomnatecă ... regret că nu mai sunt copil și că nu mai pot merge la școală...
0