Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Articoleevents

Șapte zile care au zguduit... munții (2)

6 min lectură·
Mediu
\"Image

Totul a pornit de Aici***

Ca să puteți intra cu adevărat în atmosfera de pe Rarău, trebuie să porniți de la început ***

PROLOG

Pe bulevardul Agonia,
Unde poeții-și plimbă clona,
Ar fi deplină armonia
De s-ar ivi și Belladona.

Sunt două luni, aproape trei,
De când am „zguduit” Rarăul
Și de atunci numele ei
L-a înghițit bezmetic hăul.

La Giurgiu Peia ca un cuc
Nu mai dă glas de-o toamnă-ncoace
Și doar Mariei Prochipiuc
Vedem că gura nu-i mai tace.

Felicia, Luminița, Grig,
Vasile, Gigi, toți ceilalți –
Parcă i-a prins al toamnei frig
Sub gheara munților înalți.

Ieșiți cu toți’, prieteni dragi,
La rendez-vous pe Agonie,
Prin frunze galbene de fagi
Să fluierăm a poezie…


…Până vine Atropa Belladona cu celelalte texte, le prezentăm pe cele descifrate de Maria Prochipiuc (Decembrie) de pe caseta video:


Concursul „Pietrele Doamnei”:


Ion DIVIZA:

\"Image

Cântecul Evei pe Rarău:

Dimineața pe ra-rouă
Eu mi-am pus o frunză nouă,
De frumoasă ce eram
I-a picat frunza lu’ Adam!

***
Strigătură

Piatra care o vreau eu
E ascunsa-n decolteu.

***
Alertat de-apropierea toamnei,
De-aventuri fiind mereu hapsân,
M-au înnebunit Pietrele Doamnei
De când i le-am bâjbâit în sân.

***
Doamna cea cu ochi duioși
Lăudată-i de cumetre
C-a avut ea sânii pietroși
Dar și-acum are… pietre.

***
Nu le-admiră domnul Petre,
Știu de ce e rezervat :
Dânsul are niște pietre
Dar le-ascunde la ficat.

***
Nu-i nici ea cu stea în frunte,
Judecata văd c-o lasă,
Și-a adus pe vârf de munte
Toate pietrele din casă.

***
Vreau acasă - am nevoie,
Ape curg potop din cer,
Dați corabia lui Noe
Sau măcar elicopter !



Ioan PEIA:

\"Image

Am urcat din hău în hău
Sus pe vârful blestemat,
Unii spun c-ar fi Rarău
Dar eu cred că-i Ararat.

***
Azi senină-i dimineața,
M-am calmat oleacă zău :
În fond, totu-i ca și viața…
Din Rarău în tot mai rău !

***
Privesc steiul cu roci rare
Și nu-mi par a fi-n exces :
Tot mai mari sunt alea care
Din rinchi coboara-n șes.

***
Nu le-am cunoscut povestea,
Dar cum sunt așa semețe,
Cred că pietrele acestea
Le-avea doamna-n tinerețe.

***
Dragi munteni de pe coline,
Faceți un pustiu de bine
Și pân-a nu ne răci
Agoniți-ne de-aci !

***
Rezemat de «Ford »-ul său
O-ndemna fierbinte el:
Hai mândruțo pe Rarău
Să ne sinistrăm nițel !

***

Urc încet, încet, încet
Vârful cel cu coame goale,
Dar vă spun un gând secret :
Mult mai bine stam sub poale !


***

Atropa BLLADONA:

\"Image

Când te-ascult seară de seară
Zău mă trece un fior:
Știu că ceață ne-nconjoară
Dar s-a pus și-n mintea lor?

Lui Ionică Peia:

Cică a citit femeia
Că-i trecut din pat în pat,
Dar și eu pe domnul Peia
Vă spun clar că l-am fumat.

Răspuns Ionica Peia:

Adevăr adevărat ,
Toate acestea-au fost, e drept.
Tu pretinzi că m-ai fumat?
Da, dar eu te-am tras în piept !

Lui Ion Diviza:
( apropo de Pietrele Doamnei)

Pietrele așa-l momiră
Că e tare greu să scapi,
De aceea nu mă miră
C-a ajuns tare de cap.

Răspuns Ion Diviza:

Am și eu un handicap,
Dar spunea un cineva:
Mai bine tare de cap
Decât moale de-alt…ceva !

Belladona:

Pe Rarău Ion lăsase
Multe amăgiri amare
Și coboară cum urcase
Tot cu coadă-ntre picioare.

Pentru ambii Ioni:

Ioneii-s ambii triști
Chiar de-s buni epigramiști,
Doar că trebuie s-o spun
….nu sunt buni.

Răspuns Ion Diviza:

Belladona cea de soi
Vrea să lupte azi cu doi,
Otrăvită cum o știm
Chiar ne bagă-n țintirim !

Și Ioan Peia:

Va să-asiste tot cătunul
La o pățanie nouă:
Tu din ioni făcuși doar unul,
Noi te divizăm în două !


***

Grigore DIVIZA:

\"Image

Prometeu pe Rarău

Chit că-l plictisise rokul
După ce bău o halbă;
Prometeu furat-a focul
Și-a fumat și el o iarbă.

Rostul cel fără de rost

O fi vreun rost sau vreun folos
De viață să tot fii setos,
Dar dacă ai un pic noroc
Din viața ta îți faci un joc.



Inscripții:

\"Image

…pe diploma lui Vasile Breabăn
(Pentru organizarea, împreună cu Maria Prochipiuc, a Taberei „Poesis”, pentru găzduire ideală și, firește, pentru creație poetică):

Domn’ Vasile ca un zmău
După ce-a mâncat bureți,
Când îl cauți pe Rarău
Îl găsești printre poeți.


… pe diploma lui Ioan Peia (Pentru măiestrie interpretativă):

Pe Rarău în vârf de munte
Trubadurul de elită
A primit o stea în frunte
C-a făcut amigdalită.

… pe diploma lui Ion Diviza (Pentru interpretare artistică):

\"Image

Domnule Diviza
Trecând pe la vamă
Ați plătit acciza
Pentru epigramă?

…(Pentru ingeniozitate)

Văzând că nu e de-al lui nas
Să urce piscul în Parnas,
A hotărât că nu e rău
Să urce măcar pe Rarău.

… pe diploma Atropei Belladona (Premiul Muza ciobanilor):

\"Image

Muza cea fără pereche
Ieri era o mătrăgună,
Un cioban mușcat de streche
A cules-o-n văgună.


… pe diploma lui Grigore Diviza (pentru debut in epigrama):

\"Image

Își mențin prietenia,
Reciproc purtându-și stima:
Dânsa-i dă cu poezia,
Dânsu-i potrivește rima.


Concluzia epigramatică a lui Vasile Breabăn:

\"Image

Făcusem parte dintre cei
care credeau că epigrama
ar fi banala poeziei clonă;
azi noapte însă m-am edificat
că epigrama e-un produs
sintetizat direct din belladonă!

***

Maria PROCHIPIUC (Decembrie)

\"Image

Visul stâncii în amurg

la miezul vremii ca un suvenir
un fulger enorm cutremură munții
cerul își face culcuș în palmele mele
se umplu verde de roua dimineții
pământ strecoară ploaia într-o sălbatecă mânie
seninul zilei pășește învăluit în umbra unui nor

verdele izvoarelor ascunde taina
graiul pădurii e greu de învățat
când inima nu-ți încolțește frunze

nu e nici o mișcare în lumea celor vii
pelerinaj de umbre pe dealuri pe văi
noaptea nu are locuri de tăcere
poate va fi o tainică-ntâlnire

doar umbra unui sentiment domnește
peste simțuri
buza întunecată parcă îmi șoptește…

serpentinele descântă noaptea
la taifas Doamnele au îngropat
sub Pietre fulgerul


EPILOG

Notă:

Când coboram din vârful Rarăului, am poposit din nou la cabana unde lăsasem mașinile. Stăpânul ne-a prezentat locația, povestindu-ne despre o stafie, uneori violentă, care își face apariția în una din camere. A văzut-o și el de mai multe ori…

***

Stafiei de la Cabana din vale

Cea de-apare-n miez de noapte
Și-și dezlănțuie furia
Nu o fi cumva, păcate,
Clonă de pe Agonia?!

\"Image


Dacă doriți să vă împărtășiți din bucurile noastre o puteți face doar cu un clik AICI!:



0106867
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Articole
Cuvinte
1.055
Citire
6 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ion Diviza. “Șapte zile care au zguduit... munții (2).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-diviza/articol/143849/sapte-zile-care-au-zguduit-muntii-2

Comentarii (10)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@mihai-cucereaviiMC
Mihai Cucereavii
Strigătură

Lelița cu sâni ca piatra
Are musafiri în vatră.
Cea cu pietrele în sân
În casă n-are stăpân!

P.S. Vă doresc și în continuare să organizați mai des astfel de tabere de poezii și să veniți de acolo cu impresii, pe care le citim cu deosebită plăcere.
0
@dumitriu-florin-constantinDF
(după “Șapte zile care au zguduit... munții (2) de Ion Diviza)

SATIRÃ

p.s. studiu de caz fantasmagoric


Să continuăm raportul care,
În stil parlamentar,
Era pitit printre sertare,
Atît de lapidar...

Victoria-l ținea secret,
Și nici acum nu-i gata,
Cine-i făptașul și discret,
Ne joaca încă, fata.

.....

Erau mitici și mititici,
Iar doamnele în ceață,
Căci de la ciorba de urzici,
Le tot ploua-n mustață.

Cu mămăligă și mujdei,
Ciurec dar și banane,
Peia le scrie la toți trei,
De cupă și castane.

De pe la Giurgiu se aude,
Că s-a răcit Rarăul,
Și o să dea și pe la rude,
Deci s-a pierdut cu hăul.

De Beladonna nu mai știm,
Căci și-a mutat fanfara,
La Radu latră doar intim,
Să nu audă țara.

De la Felicia Baltag,
Scrisoare-i, de la mare.
E spre Agigea-n Babadag,
Un festival, să care...

Grigore este-ntr-o ureche,
De frigul căpățînii,
Letopiseț ce-i nepereche
Punctînd, ca și bătrînii.

Felicia divorțu-l coace,
După străinătate,
Zicea că astfel satisface,
O... Agresivitate!

Iar Luminița ne mai scrie,
De după Stînjenel,
Ce stă acum ca mărturie,
La capăt de tunel.

Vasile nu a zis nimic,
Și nici nu ne va zice,
Vorbește doar hipotermic,
Dar, joacă din burice!

Lizuca raporta verbal,
Că table nu jucau,
Ci butoiașe, textual,
În ritm de folk cîntau.

De la Ion avem raport,
Cel mai complet pesemne,
Cum nu avea nici pașaport
La pietrele eterne...

Aci l-am prins la croșetat
Ciupelniță din... Doamne
Și în raport l-am constatat,
La graniță... de coarne!

Maria, gata! Este gaj,
I-am pus și greutăți,
Avea un cap în portbagaj,
Și plin de răutați!

...

Recit așa, uimit raportul
Victoriei... Lipan,
Din megafon, aeroportul
Ne-anunță de vre-un an.

Cum prin bagaje se găsea,
Patrocle și „Baltagul”,
Victoria-și mărturisea
Agonică ... gulagul!

Drag FLORR!
0
DC
Agonistele-au optat
sa se poarte-asa de rau
ca invinsi s-au inchinat
toti ciobanii din Rarau
0
@ion-divizaID
Ion Diviza
MIHAI
Meritul de organizare a Taberei de poezie nu este al meu, ci al Mariei Prochipiuc și al lui Vasile Breabăn. Dacă dorești să petreci și tu la anul, înscrie-te de pe acum. :)
Pietrele Doamnei te așteaptă cu... merele-n sân. :)

DUMITRU
Mare surpriză, Dumitre. Poate luăm comentariul tău poetic și îl inserăm mai sus, în textul propriu-zis? Tu ai caracterizat mult mai bine și mai complet... personajele.

GENU
Toți ciobanii din Rarău
Ne veniră cu acuze:
De ce, pentru Dumnezeu,
N-am adus mai multe Muze!

***
Vă mulțumesc tuturor pentru prietenie și cuvinte calde și, nu în ultimul rând, Mariei - pentru frumoasele poze realizate și încadrate de ea în această pagină.
0
@sorin-teodoriuST
Sorin Teodoriu
Nu stiu daca va inchipuiti cat m-au distrat pozele voastre si replicile din texte. Radeam si parca va auzeam. M-a uimit Luminita cu sandalele ei cu breteluta. Curajoasa fata :) Iar tu, Ioane, esti extraordinar! Va felicit pentru idee si pentru ce-ati reusit voi acolo in Rarau. Sunteti bestiali!
sache
0
@madalina-marogaMM
heiii!!! alooo... cam mult timp așteptai până v-ați decis să ne arătați și nouă câte ceva din peripețiile vostre. eu înțelesăi ce vrusărăți voi să faceți acolo și ce făcurăți dar nu pricepui cu cine tot vorbea Maria la telefon din vârful muntelui... poate mă lămurește și pe mine cineva. ;)vă văzui și în poze și uite că începui să plâng de necaz că nu am putut să vin și eu...

am citit, am văzut po(e)zelele și... sunteți bestiali, vorba lu\' Sache. data viitoare mă fac luntre-punte și viu și io, musai!

cu drag,

Madim
0
@felicia-flor-baltagFB
Felicia Flor Baltag
La randul meu multumesc si eu colegilor de pe RarauAgonie pentru tot ceea ce au facut ca fiecare peripetie in parte ce a avut loc sub renumitele \'poalele Doamnei\' sa ia viata si in sufletele voastre, a celor care nu ati avut ocazia sa va alaturati grupului G8, asa cum gazda noastra, domnul Vasile, ne-a botezat.

Felicitari domnule Dumitru F. pentru exceptionala abordare si sincer va dau un sfat: nu va puneti cu Victoria P. si \'Baltagul\' in acelasi timp ca nu va puteti imagina ceea ce poate sa iasa :) Bineinteles ca ati observat faptul ca cele doua personaje mai sus mentionate se antreneaza din greu pentru concursul de lupte grego-iesene.

Sache - nici nu-ti imaginezi cat de bine a jucat Luminita in piesa cu pricina, iar Diviza dupa cum stim e expert la \'incaltat femei\'. Sincer, piesele tale ne-au distrat, o spun la modul cel mai serios si tu stii bine ca mie imi place cum scrii.

Madalina, Madalina ce bine ti-ar fi stat la noi in grup.. referitor la Maria si obiceiul ei de a vorbi din 5 in 5 minute la telefon ce pot sa-ti spun - eram in varf de \'munte\' admirand sanul Doamnei, cand Mariei ce-i veni: \"hai sa-i sunam pe cei ce au ramas acasa sa ne vada atingand cerul!\" bineinteles numai Mariei ii putea veni o asemenea idee si imediat dupa ce incheie fraza hop si forma numarul de telefon al lui Carmen - muza ciobanilor - si stam si stam pana ce in sfarsit ii vedem sus pe terasa facandu-ne din mana. Ne salutam fratii de peste munti.. cei de peste Prut erau cu noi.
Si inca ceva - cuvintele de sub fiecare poza ii apartin tot
\'capului rautatilor\' si anume Mariei.








0
@ela-victoria-lucaEL
Pozne, poze și concursuri, recitări, escaladări, râsete, mese bogate, inspirație, de toate... Am parcurs epigramă de epigramă, poză de poză, întreg albumașul, petec de cer, pisc de munte și chip de om, viață cu haz, tare fain o fost la voi acolo!
No, apăi tare mă bucură că a apărut și volumul II și zău că ar merita editată o cărticică de epigrame cu voi toți și bine prefațată de Maria și schițată de Felicia, și cine mai dorește. Fiindcă e drept că urmează și alt Rarău, la care va fi avalanșă (în munții de rîs) de la atâta zguduit epigramistic. Să ne vedem o dată mai cu mulți de prin tătie părțile că voi oți dat binie tonul, da bine die tăt!

Și premiatul Ioan să vină și la următorul urcuș cu al său ton ghiduș, desigur și cu chitara!

Drag vouă, felicitări pentru aceste relatări \"zguduitoare\" și vă păstrăm la colecție, aici, în locul de unde se șterg amintiri!


Ela
0
@valeriu-cercelVC
Valeriu Cercel
E-adevarat ca a cam disparut acel entuziasm, si voiosie de pe sait. Poate din cauza ploilor ce ne fac mai pesimisti. Daca tot nu aveti ce face, v-as ruga, caci sunteti bun la versuri, sa va uitati la Atelier ca am o poezioara acolo care nu are o rima prea buna si ati putea sa o aranjati putin, sa-i faceti o cosmetica sa sune mai bine! Va multumesc si va urez tot binele, Valeriu
0
@maria-prochipiucMP
Maria Prochipiuc
Pe bulevardul Agonia,
Unde poeții-și plimbă clona,
Ar fi deplină armonia
De s-ar ivi și Belladona.

Sunt două luni, aproape trei,
De când am „zguduit” Rarăul
Și de atunci numele ei
L-a înghițit bezmetic hăul.- e momentul nostalgiei, că tot ce e frumos se termină foarte repede, prologul tău din punct de vedre a ceea ce s-a întâmplat acolo pe Rarau are toate valențele poetice, dar probabil merge la un număr restrâns de cititori, doar pentru cei care au fost acolo sau au dorit sa afle:

Ieșiți cu toți’, prieteni dragi,
La rendez-vous pe Agonie,
Prin frunze galbene de fagi
Să fluierăm a poezie…

Concursul sub poalele doamnelor se pare că a avut mare succes, dar la fel zic eu, doar pentru participanți cu toate că dacă desprind din context epigrama care cred eu ca e cea mai buna, o pot și analiza: Alertat de-apropierea toamnei,
De-aventuri fiind mereu hapsân,
M-au înnebunit Pietrele Doamnei
De când i le-am bâjbâit în sân.
Din această epigramă desprind, că fără toamnă pietrele doamnei nu ar mai avea nici o căutare. Am revenit cu analiză pe text aici, fiindcă acolo în vârf de munte, nu am făcut acest lucru, ci a fost cotată cea care a primit punctajul cel mai mare, adică cea care a prins la public, aici am și această posibilitate, fiecare epigramă te invită la meditație și înțelepciune, dar și la descoperirea straturilor care îi dă frumusețe. Hai că sunt epigrame de steluță!

Epigramele domnului Peia – două dintre ele mi se par cele mai bune, astea le-am ales eu, dar cine știe, ne scot măcar cu un zâmbet de sub poalele doamnei, dar cum statutul epigramei nu este încă clar, ca specie a genului liric, după mine epigrama își are rolul ei, vine cu acea doză de buna dispoziție. Măcar pentru acest lucru aș încerca o analiză a versului. Desigur că exprimarea de aici are trăsături proprii autorului, diferențiate pe diverse stări:

Am urcat din hău în hău
Sus pe vârful blestemat,
Unii spun c-ar fi Rarău
Dar eu cred că-i Ararat.

Urc încet, încet, încet
Vârful cel cu coame goale,
Dar vă spun un gând secret :
Mult mai bine stam sub poale

Epigrama domanei Belladona – epigrama ei are o inscripție precisă dacă îi putem spune așa, adică mai pe înțelesul meu o trimitere directă, sunt dueluri, așa le numesc epigramiștii, dueluri în forță, pline de curaj, și mai ales cu o poantă foarte reușită, dacă ar fi să aleg una din ele mi-ar fi foarte greu fiindcă pe toate le consider foarte bune (fără supărare domnii mei). Versul epigramei folosit de Bella și Dona este ca o oglindă unde își poate vedea fiecare, măcar umbra. Ceea ce exprimă autoarea aici este ingenios construit și reflectă stări de spirit ale unei realități specifice. Epigramele Belladonei sunt ca niște răvașe axate aici doar pe două direcții: Ioan Peia și Ion Diviza. Patru versuri care poat avea mii de destinatari asta descopăr eu aici și mi se pare tare frumos…


Lui Ionică Peia:

Cică a citit femeia
Că-i trecut din pat în pat,
Dar și eu pe domnul Peia
Vă spun clar că l-am fumat.


Lui Ion Diviza:

Pe Rarău Ion lăsase
Multe amăgiri amare
Și coboară cum urcase
Tot cu coadă-ntre picioare.

Ei am ajuns și la mai tânărul nostru coleg care și-a încercat și el puterile lângă coloșii Rarăului, e la început de drum, nu știu dacă are de gând să meargă pe urmele seniorului divizat, dar știu bine că e un foarte bun informatician și cine știe poate și epigrama … Eu văd epigrama lui Grigore așa ca un fel de micro- scenariu ludic, desigur că el mai are mult de lucru, și îl cred în stare fiindcă epigrama presupune sclipire intelectuală și de asta nu duce lipsă

Te-aș însteluța domnule Diviza măcar pentru o singură noapte cu lună, dar asta e, vă sunt suficiente diplomele.
Voi reveni și cu alte lămuriri!
0