cuvinte la Eliad

Gata. Mi-am introdus textele pe care le-am scris, de altfel, in seara aceasta, la Eliad. Nu puteam scrie altundeva decat in locul in care se recita de zor, se fac concursuri si, nu in ultimul rand, lumea se cearta de zor… Ma intreb de ce am umbrit ziua de azi, dar toate la randul lor, nu? A inceput mult cunoscuta noastra Dora [Dora Violet] cu o poezie dedicata lui Radu Herinean de catre Ivășcan Horia, poezie numita „Si Radu nu mai vine”; pentru a continua cu o alta sarbatorita, si anume Alma [Alina Manole], unul dintre binecunoscutii nostrii editori careia Dora i-a dedicat doua din poeziile sale – una din „Aparitiile” sale si „Tu, intre alte paralele nedescifrate” a Nichitei Victoria. A continuat tot Dora, cu poezia domnisoarei Madim [Madalina Maroga], „Palisandru Violet”. Domnisoara Bambola Kamikaze (dupa cum m-a rugat chiar ea sa o denumesc…), a venit la Bucuresti pentru a o convinge pe Dora sa mearga cu ea la Craiova cu prilejul cenaclului de sambata, de acolo. Cu aceasta ocazie sper sa afle si mai multi oameni de el si va doresc, draga Madim, sa iasa cat mai frumos. Au continuat… hm… au continuat Sfinx [Andrei Pavel] acompaniat de Dora [Dora Violet], sau Dora acompaniata de Sfinx cu un sir de poezii de dragoste. Inspirat ca de obicei de versurile lor… am inceput sa scriu pe loc, acolo… Ce a iesit… pai puteti citi pe site. Am avut un nou debut in seara aceasta, al Liviei (imi cer scuze, nu am retinut tot numele, sper sa fiu atentionat cat se poate de curand…); noua noastra poeta a fost adusa tot de Lupisor [Pusca Ioan Gabriel]. Imi pare rau ca a fost umbrit de comentariile din fundal, dar si de incapatanarea lui Lupisor de a raspunde provocarii… De aici au urmat o groaza de neintelegeri care au umbrit prima parte a sederii mele la Eliad in seara aceasta. Domnii mei, doamnele mele… cu totii suntem oameni… Stiu! Cand suntem pe scena dorim sa fim ascultati, cand suntem in public nu prea ne mai pasa de ce / cine e acolo pe scena. Nu stiu daca sunt in masura sa va dau vreun sfat, si sincer… nici daca imi veti comenta cuvintele ce vor urma cu sinceritate, nu ma va afecata atat de mult. Eu nu cred ca ar trebui sa ne lasam influentati atat de mult de propriile noastre copilarii. Daca urc pe scena… urc pentru mine… urc sa citesc, dar citesc in primul si in primul rand pentru mine! Daca sunt doi dintr-o mie care ma asculta e bine! Daca nu e nici unul, eu am recitit poezia aceea pentru mine si atat! Stam sa ne certam; nici ignoranta nu e buna; dar va rog insistent!!! Daca mai sunt astfel de iesiri ca azi… rezolvati-le afara! La aer! Sa nu credeti ca ma exclud. Si eu fac la fel, si azi am fost intentionat, si imi cer scuze fata de cei ce sunt acolo pe scena, impartasindu-ne propriile ganduri sau gandurile altora. E uman a gresi, dar tot uman e a incerca sa corectezi! Rogu-va! Incercati sa nu va mai lasati afectati atat de mult de comentarii si restul (nu vreau sa le spun pe nume)… Daca faceti ceva… faceti-o din suflet si doar pentru cei care asculta (iar daca nu exista, faceti-o pentru voi insiva), restul… poate ca suntem prea plictisiti… poate ca nu meritam sa ascultam acele randuri. Trecand mai departe, peste momentele de neintelegeri, am descoperit o multime de oameni noi. Marius Marian Solea [acelasi nick, acelasi nume], Diana Iepure [Veverita], apoi Madim [Madalina Maroga] care pe langa faptul ca a venit cu „praz” (pixuri pentru baieti, ca sa aiba cu ce scrie), ne-a incantat si cu ale sale „soapte ravasite”, si care exact cand eu spuneam „La revedere” ea isi cauta de-ale gurii la bar (ii era atat de foame incat citise „Romania Porcului”, in loc de „Pomana porcului”… poate aluzie la ceea ce recitasem eu…) caci nu mancase nimic toata ziua. Au urmat Amadriada [Adriana Marilena Simionescu] si Elia [Elia Ghinescu], iar aici am ramas fara cuvinte din nou. In stilul Amadriadei (pot sa iti spun Ama?), stilul acesta copilaresc de matur… poate atat de criticat de unii… eu nu pot vedea decat ceva sublim. Sa stiti ca am adaugat-o de mult pe Ama alaturi de cativa dintre voi, care ati reusit sa ma impresionati prin glas sau prin randuri… Eu iti multumesc si tie Ama pentru modul in care imi daruiesti vise si-mi tremuri gandurile. Refuz sa mai vorbesc din nou de criticile aduse acestei seri si de neintelegerile nascute. Pot sa trec cu vederea? Imi dati voie? Nu vreau sa imi schimb parerea despre ceea ce am gasit acolo in primele dati. A urmat un mic concurs de recitari, unde am participat si eu, la rugamintea lui Pan [Paul Bogdan], si consider ca mi-a facut bine. Desi la Eliad nu am avut voie sa spun decat primele trei locuri, aici am sa imi permit sa afisez punctajul pe care l-ati avut toti cei participanti, si ordinea in clasament :P. Notele s-au dat de la 1 la 5, au fost 3 arbitri: Loredana Caloian – 14 (pe site Loredana si atat) Sorin Despot – 13 Elia Ghinescu – 12 Alina Lazar - 11 Dragos Cirjan – 11 Gabriel Pusca – 11 Marius Solea – 11 Madalina Maroga – 10 Alexandra Mihalcea - 9 Andrei Pavel – 9 Tudor Lavric – 9 Adriana Simionescu – 8 Robert - 8 Alexandru – 7 (Robert si Alex, rog sa imi trimiteti numele complete) Cat eu am calculat punctajul, Ela ne-a incantat cu o poezie a ei, apoi, dupa ce eu am „decernat” locurile in concurs, Sfinx ne-a mai incantat cu o poezie. Mi-am permis si eu sa mai urc o data pe scena, citindu-va „Dor si Dora”, iar apoi ne-a recitat Mihali. La un moment dat, a aparut si Radu (care se facea ca „nu mai vine”). Sa va spun un secret? Daca nu ar fi fost Radu, prin martie-mai anul acesta, sa ma invite la Eliad, nu cred ca as fi venit vreodata. El e vinovat deci ca v-am cunoscut, si ii multumesc. De aici, destul de repede, am incercat sa imi iau la revedere, caci trebuia sa ajung acasa. Eliad si-a continuat drumul poetic mai departe, si sper ca in afara de micul meu jurnal sa apara si o cronica a zilei de azi. P.S. La multi ani Radu! La multi ani Alina! Toate cele bune si multa lumina si inspiratie pe mai departe.