rânduri

În umbra sânului molatec, dezvelit spre o sărutare totdeaună plapândă îmi așez dorul nestemat și descult - Iar brațele mor să mi te cuprindă în lanțul dansurilor nupțiale pătimașe, legându-ne parcă marginile exisțentelor înfierbântate. Þi-am găsit ochii poleiți cu cristale de dor culese, parcă, din inima lunii împodobite cu stele; Þi-am găsit sărutul precum visul îndrăgostit al nopților de vară cu poeme scrise din fulgi alene; Am găsit o nouă lume albastră la granița dintre agonia minților nebune și lumile mele ruine... Din două stele am născut amândoi numai una printr-o implozie a firilor noastre gigașe, și alegând povara clipei spre veșnică trăinicie - Jumătate din inima stelei o port eu iar jumătate tu, trăind amândoi aceleași păcate, triste sau vesele, ale lumii în care ne-am născocit existența Mi te descopăr în fiecare răsărit cald, cu părul de foc - stea amețitoare pe cerul cald, infinit aprins de privirile tale într-un zâmbet Mi te cuprind cu fiece sărut pătimaș sorbind unul altuia esențele ființelor noastre fără de care am nărui o lume creată cu dor de lumină.