Viol domestic
Gonesc haotic, mă-mpiedic ritmat, zâmbesc împrumutat.
Las pași de dans în urmă,să-mi găsesc întoarcerea.
Mă zbengui până la nebunia din tine. Măsura crește cu frecvența ritmului.
Mă
De cauți în mine toiagul
te-nșeli, abia învăț să umblu
iar absența ta plină de drag
sapă mormânt iubirii.
Am vrut să-ți vin în gând,
să-ți arunc pulbere de stele în inimă
dar ți-am luat
Fă-ți loc prin noroiul din tâmple,
dă-mi sărutul fără tocmeală,
vino în mine tulbure de vrei dar gol de întrebare
și nu-mi scrijeli în durere îndoiala.
Hai în gândul meu de noapte
tot sau
Un gand din mine
sare ca peștele pe uscat
un zâmbet zace nevăzut și doare
cât trebuie,cât poate.
Eterna dimineață nocturnă
mă poartă printre tunete de gânduri
vreau să mă
Cat de greu trebuie să fie
în tine!
Când te privesc, mâna-ntinsă
se topește vulcanic.
Mă retrag violent,apoi tresar
de teamă,rușine,durere.
Ca un animal caut limbi tămăduitoare
și mă-ndemn
Ulițe cu noroi printre degetele picioarelor,
suflet ce nu-și poate masca rușinea.
Groapa de gunoi - culoare și cunoaștere.
Câmpul cu porumb amintește jocul
printre durerea și umilința de a fi
Te trimit în cunoaștere,
în durere,frumusețe.
Te trimit sa fi!
Am vrut să mă agăț de aripi călătoare.
În loc, m-am trezit că înnot spre lumi
ce promit zâmbet.
În primii pași, poveri
Plăpândă,hotărâtă, într-o explozie
de lumi paralele
voce, printre șoapte de un ieri crud
fir de lumină,agățat de marginea întunericului,
făptură zguduită în caruselul firesc
al vieții,
pasăre,
Iubire născută din adancuri negre,
dragoste,
mă-nchin puterii de-a te dori,
mă plec nevoii de-a te avea.
Mi-ai dat o gură de aer,
arată-mi cum să respir,
Mi-ai dat crâmpeie de lumina,mă
Între mine și tine
se cască amanți nevăzuți.
În cădere, scrijelim cicatrici ce se deschid
să-mbrățișeze agonia din decenii.
Tu ridici piatra să dai,
eu, printre silabe de viață cant
simfonii
Frumoase neadevaruri
Mă scufund în amăgitorul gând
că voi simiți.
Mă conving că ești, că buzele tale dor frumos,
mai frumos decât negura din mine.
Tresar când îmi atingi părul.
Urlu către
Ieri
Printre acorduri de haos,
tapetată cu-n surâs, privirea
mă invită să-mi mângâi țipătul surd cu mâini ca de piatră
ce-mi lasă dâre de icnet.
Cad în acceptare,
se frânge ultima rază.
E
Tăcerea mă-văluie în noapte
sunt îngeri și demoni în șoapte,
împresurați de-o pată de lumină
ce-mproașcă haos și tină.
Atârni in beteaga mea lume
și doare-a ta șoaptă în mine,
Să ard în
Singură, într-un nicăieri universal,
imi duc înțelesul spre un gol imens.
Hăul ce mă învăluie
Imi oprește suflarea.
Aș vrea să plâng dar geamătul nu se rupe de mine,
aș vrea sa cânt dar glasul
SB