Amantii zilei trecute

Între mine și tine se cască amanți nevăzuți. În cădere, scrijelim cicatrici ce se deschid să-mbrățișeze agonia din decenii. Tu ridici piatra să dai, eu, printre silabe de viață cant simfonii mortuare soarelui de afara ce-mi refuză o rază și nu pot cîntări greutatea ei în noi. Morți străbune-și spun povestea-n noi. De-i zicem gata, se răsucesc crucile Domnului. Depășită, viața se dă în spate vrăjită de atâta putere între culori. Ca-n Eden, soarele sclipește aievea. Dai să-l crezi pe nevăzute, nu-i drept să te-ndoi! Răpuși de bunătate, ne târâm s-atingem o bucată de lumină și n-o luăm.Ni-i drag a vedea cu ochii!