domnul interior
privirea adăpostește rătăciri, gândul se zbate pe-o lacrimă în doliu. zâmbetul imprimat pe chipul angelic ascunde rânjetul vremii, patima din colțul gurii tulbură domnul interior. ochiul se
Targ
De cauți în mine toiagul te-nșeli, abia învăț să umblu iar absența ta plină de drag sapă mormânt iubirii. Am vrut să-ți vin în gând, să-ți arunc pulbere de stele în inimă dar ți-am luat
te chem,invat...
Fă-ți loc prin noroiul din tâmple, dă-mi sărutul fără tocmeală, vino în mine tulbure de vrei dar gol de întrebare și nu-mi scrijeli în durere îndoiala. Hai în gândul meu de noapte tot sau
Gândul
Un gand din mine sare ca peștele pe uscat un zâmbet zace nevăzut și doare cât trebuie,cât poate. Eterna dimineață nocturnă mă poartă printre tunete de gânduri vreau să mă
Bucati
Cat de greu trebuie să fie în tine! Când te privesc, mâna-ntinsă se topește vulcanic. Mă retrag violent,apoi tresar de teamă,rușine,durere. Ca un animal caut limbi tămăduitoare și mă-ndemn
Satul din amintire
Ulițe cu noroi printre degetele picioarelor, suflet ce nu-și poate masca rușinea. Groapa de gunoi - culoare și cunoaștere. Câmpul cu porumb amintește jocul printre durerea și umilința de a fi
Călătoria
Te trimit în cunoaștere, în durere,frumusețe. Te trimit sa fi! Am vrut să mă agăț de aripi călătoare. În loc, m-am trezit că înnot spre lumi ce promit zâmbet. În primii pași, poveri
Contur
Plăpândă,hotărâtă, într-o explozie de lumi paralele voce, printre șoapte de un ieri crud fir de lumină,agățat de marginea întunericului, făptură zguduită în caruselul firesc al vieții, pasăre,
Nevoia din umbra
Iubire născută din adancuri negre, dragoste, mă-nchin puterii de-a te dori, mă plec nevoii de-a te avea. Mi-ai dat o gură de aer, arată-mi cum să respir, Mi-ai dat crâmpeie de lumina,mă
Amantii zilei trecute
Între mine și tine se cască amanți nevăzuți. În cădere, scrijelim cicatrici ce se deschid să-mbrățișeze agonia din decenii. Tu ridici piatra să dai, eu, printre silabe de viață cant simfonii
Frumoase neadevaruri
Frumoase neadevaruri Mă scufund în amăgitorul gând că voi simiți. Mă conving că ești, că buzele tale dor frumos, mai frumos decât negura din mine. Tresar când îmi atingi părul. Urlu către
Ieri
Ieri Printre acorduri de haos, tapetată cu-n surâs, privirea mă invită să-mi mângâi țipătul surd cu mâini ca de piatră ce-mi lasă dâre de icnet. Cad în acceptare, se frânge ultima rază. E
