Ieri

Ieri Printre acorduri de haos, tapetată cu-n surâs, privirea mă invită să-mi mângâi țipătul surd cu mâini ca de piatră ce-mi lasă dâre de icnet. Cad în acceptare, se frânge ultima rază. E beznă acolo, închid ochii e totuna. Lucrurile din urmă se așează peste mine ca o plapumă. Totul se face ieri, eu mă pitesc să treacă. Nu pot! mă zbat în liniște și-mi șoptesc: Nu-s a mea!