Poezie
Ruga
1 min lectură·
Mediu
Singură, într-un nicăieri universal,
imi duc înțelesul spre un gol imens.
Hăul ce mă învăluie
Imi oprește suflarea.
Aș vrea să plâng dar geamătul nu se rupe de mine,
aș vrea sa cânt dar glasul mi-e mut de uimire.
Câtă durere intr-un singur trup
mi-a fost dat, câtă discordie!
Te chem Doamne în întunericul din mine!
Orbecăind te caut printre demoni.
Mi-e frig și frică și răul imi strigă
PÃCATUL!
La picioarele lui mă scald scârbită
într-o baltă de \"mine\"
O singură raza îți cer. UNA Doamne!
să pot ajunge la Tine.
002.221
0