Silviu Somesanu

Lasă gândul liber, să-și înconjoare steaua strălucitoare, luninează-mă, atinge privirea cu seninul zilei de mâine, ochii să n-aibă margini, iubirea să se vadă-n oglinda cerului pătimașe și

E semn că se schimbă ceasurile, își plimbă acele invers, din răzbunare și acel zvon că timpul se întoarce la origini. Oasele mele-s asemenea crengilor uscate iar genunchii nu vor să

Își caută venele suspendate și pline, le pipăie să simtă malurile, carnea în care se spânzură-n extazul durerii, în starea de simplă nepăsare. Nu știe cum plimbă sângele. Uitarea este

Zăpadă, un iepure lasă urme încă vizibile pe fața înghețată a lunii, un vânător nu mai poate înainta se întoarce cu tolba goală, copiii se bucură și râd îl sărută și-i spun o poezie. Seara

Căzuse noaptea-n ape ceața le acoperă malurile ondulate întunericul se lasă atât de jos peste pământ și noi acoperim cu privirea drumurile. Dumnezeu trece singur, duce pe umeri cerul nostru

Caut sunete pentru eventualul cântec de dragoste, adaug cu dăruire cuvinte și cred că femeia mea l-ar putea interpreta cu sufletul luat de la toate îndrăgostitele din lume. Aș vrea să-l

Ce se întâmplă dacă o mamă își pierde copilul printr-o întâmplare stupidă nebănuită de nimeni? Ai spune că așa e voia Domnului cu îngerii pământeni, dar nu mai ești convinsă că voia lui este

Cel mai potrivit este să te întrebi așa ca din obișnuință, să te convingi singur că adevărul nu poate fi spus la oricine fără să-ți irite unele slăbiciuni. Te încălzește gândul rece că orice

Când o să fug dintr-o dragoste păcătoasă nemaipomenit ar fi să intru-n alta, nebună, de care să nu mai pot scăpa, sclav să-i fiu în lanțuri, să încerc mereu o ieșire și să n-o găsesc până la

Pipăi în gând o coapsă de femeie, surâsul tău m-a trimite într-o stare de beatitudine. Pe negândite mă îmbrăc într-o mantie de singurătate atât de lipsită de culoare și fantezie încât nici nu

După o vreme trecută prin furcile caudine ca o bătae pusă pe notele proaste dintr-un catalog vechi într-o cancelarie a unei școli părăsite dintr-un sat, copiii călătoreau hurducați să învețe un

Lumea care trece pe stradă descoperă o anumită ordine în toată dezordinea și fiecare își face o impresie care-i lămurește simțurile ca o cădere de frunze toamna ce lasă sfărâmicioasă o

Tot ce însemn eu pentru voi e nasemnificativ, unii încearcă să-și amintească ceva, alții vor trece cu vederea momentul, fiecare se gândește la el și-l încearcă același sentiment demolator că ne

Limba ascuțită pe cuvinte albastre ca și ochii rupți din contextul expus îmi pun propoziția în fraze prea lungi care se pierd în irisul lor. Carnea mea obosită de toate răutățile

Cu o noapte plină de tuberoze în care mirosul nu poate fi abandonat niciodată, lumina rece a lunii se îmbată de fericire și dansează odată cu florile după adierile de vânt. Grădina e îmbrăcată

Prinsi în cleștele dintre sisteme cinice ca un reflex al declanșării de operații ireversibile viețile nostre se hrănesc cu amenințări dar nimic nu ne scutește de pregătirea încrederii în

Nu știi în ce ipostază mă aflu, să vâslesc în sânge printr-un tunel albastru în care nu se zărește altceva în afara unei lumini atât de îndepărtate încât se contopește în minte cu o stea pe sub

Stăteam pe carapacea unei zile de vineri ca pe acoperișul lumii mișcător înghițind în sec tot aerul rarefiat al unui munte suprem îngropat în zăpezi și nori albi pentru totdeauna ca un

În ochii tai dragostea se înfiripă prin chemarea sângelui, limba stă ascunsă cu o lașitate frivolă în spatele privirii, cuvintele par a fi semne cad cu întrebări pe buze după ce s-au limpezit

Într-o noapte o femeie a turnat dragoste fără să întrebe și s-a ales praful de tot efortul pregătit. Acum sunt un pedepsit la folosire, un obiect care zace în spatele ușilor închise, un general

Nedumerită ca o frunte care găzduia riduri le acopeream cu înțelegere. Faptul era unul de rutină și credeam că ochii pot spune mai mult cu mișcarea lor care smulge alte priviri care descoperă

Intrarea în viața unei femei este ca șuieratul scurt al unui tren în gară ce-și anunță plecarea mai departe, cei care l-au pierdut așteaptă altul. Tu pleci însoțit. Liniștea se instalează-n

Pot să spun că de la o vreme mă zidesc singur ca un turn cu mâini de om pe care le folosesc cu cap în toate împrejurările în care mă rup în bucăți și umblu hai hui pe străzile orașului mort de

Se urcă pe frânghii într-un cer părăsit provocarea o are în sânge de copil pe scări au încercat mulți și n-au reușit dar nicio încercare nu seamănă cu alta și orice înălțare cere curaj. Mă