Poezie

Îmi pune pe umeri însemne

1 min lectură·28 septembrie 2015

Mediu

Lasă gândul liber,

să-și înconjoare steaua strălucitoare,

luninează-mă,

atinge privirea cu seninul zilei de mâine,

ochii să n-aibă margini,

iubirea să se vadă-n oglinda cerului

pătimașe și dulce,

să nu se piardă zdrențuită prin întâmplări.

Îmi pune pe umeri însemnele puterii,

dă-i trupului tăria legii naturale,

mâinile să fie sprijinul de-aproape

care se cere în clipele fără zăvor

când cuvinte nu se spun și se lucrează prin semne,

nasc presimțiri, întunericul devine o taină

ce bântuie nopți de uitare.

De mângâi, sânii tăi freamătă ca frunzele

plopilor pe marginea drumului.

Crește-n intensitate,

flutură pânzele subțiri ale zorilor,

gleznele capătă luciul simetric, metalic.

Nu ignora iubirea ce poate deveni poveste,

las-o să respire alături de inima flămândă,

intră-n cochilia albastră din suflet,

ascultă-i marea în valuri

cum se lovește de țărmul cu întâmplări geroase.

001.528

Silviu Somesanu. “Îmi pune pe umeri însemne.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14079726/imi-pune-pe-umeri-insemne

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.