Trenul pleacă înspre sud
vreau s-ajung în capitală,
scârțâit de roți se aud
să adorm nicio scofală.
Ne plimbăm pe bulevarde
vizităm totul de-a valma,
lângă mine sânu-ți arde
și-l ating ușor
În lume se deschide alba poartă
prin care trece lumea ca la moară,
și se agață de pământ o toartă
să-l ridice la cota necesară.
Te chinui fără a-ți afla ieșirea,
un fluture rămas într-o
A secat o vână de izvor,
s-a năruit înc-o fântână,
am zăbovit aseară-n pridvor
cu tine draga mea de mână.
S-a micșorat și umbra-n păduri,
azi se taie arborii semeți,
rămân furtunile
Iartă-mă, printre degete-mi scapă
letargia zilnică de plictis consimțit,
sunt departe la lunca Cernii
unde cerbii se adapă
în miezul iernii
înainte de asfințit.
Într-o minunăție de miros de
Nimeni nu caută,
se mulțumește cu frântura de viață
în care înoată necunoscutul
pe care-l așteaptă să se întâmple
apoi se destăinuie cu fața la perete
și ascultă.
Nu se aude nimic,
e o
Cuvintele m-au dat jos de pe pagină,
mă poartă pe file îngălbenite de vreme,
flămânde mă macină-n înțelesuri ascunse,
fără să stabilească puncte de convergență.
Tu nu mai încerci să-mi alungi
Odihnesc pe o bancă-n parc,
tinerii se sărută,
acum e timpul, el nu iartă pe nimeni,
se crapă mugurii de înfrunzire,
răbufnește din latență seva
și e loc potrivit.
Oamenii trec și privesc
Tăcerea este o prevestire
pe care o aștepți citind ziarul
la umbra bătrânului nuc de sfântul Ilie.
Diminețile se plimbă-n oraș
ca niște fete nemăritate
ce zâmbesc puținilor trecători.
Îmi
De la o vreme călătoresc prin lume și n-o mai neg
ajung în punctele ei vulnerabile,
firescul mă pune întotdeauna la punct,
frumosul singurătății prin multimi nu mă iartă,
dar nici nu mă lasă
Într-o lume pe muchie de cuțit
echilibrul nu se taie,
tot mai des se-ntâmplă să cazi
în taina împlinirii depline,
lumina-ți dăruie gustul fructului.
Din interior scapără flăcări
ce aprind
În leagănul nopții-n somn ceruit
întuneric alungat de stele,
de susură apele,
curg prin tăcerea singurătății
și culeg izvoare de lumină.
Efemerul zboară cu aripi de liliac
mușcă din timp
Mai bogat în virtute decât mulți
învăț deprinderile înțelepciunii,
absorb cât mai din adânc izvorul
și-i las nisipul să-l filtreze
până capătă limpezimea de cleștar,
să-i beau cu dragostea
Când riscul a trecut pe lângă mine,
nu l-am observat,
norocul și-a spus cuvântul.
Am fost pierdut în gânduri și gândurile zboară
mai repede decât clipele ce pot fi nefaste.
Privesc cerul, mi
Am suferit durerea trădării
în trecutul nemângâiat,
azi indiferența și-a făcut loc
unde locuia iubirea.
Rămân într-o singurătate sfâșiată
de răzbunări bolnave de moarte
ca un câine ce nu știe
Cu o sclipire mai intensă decât alții
am reușit să ajung primul la liman,
dar nu așa ușor cum ar crede veleitarii,
ce hrănesc iluziile formate prin timp,
se culcă pe imaginea creată de
Trandafiriu crepuscular cu margini violacee
se destramă încet în seara de vară,
noaptea se apropie cu ochi de stele.
Privirea se îmbată cu plăcerea uimirii,
se nasc brodate trăiri de
Până o să te întâlnesc, lucrurile se schimbă,
se face lumină în ce se așteaptă lămurit
și scopul capătă o altă turnură.
În gând am alte semne de interpretat,
caut cuvinte cu sensuri noi de
În aura poeziei imaginarul n-are hotar
doar poeții stau în umbra ei timizi,
verifică armonia cuvintelor în auz,
le insuflă har și dragoste de ființă.
În poezie sufletul meu se regăsește
A coborât din aer dar nu știe ce face
îi simt pulsul cum bate.
Rămâne să-și umple timpul cu clipe active
pe care vrea să le trăiască intens,
zilele îi schimbă gândurile nehotărâte
și adună-n
Întorc gândurile până se uscă cum fânul,
devin moi aromate,
în tinerețe am adormit pe căpițe
și am rămas îmbătat de mirosul copt.
Acum învârt ideile și le las să germineze,
caut esențe de
Am crescut într-un ochi de viperă
ca un dușman de moarte,
mi-a rămas teama și mai ales precauția
care mă îndepărtează de risc,
în gândul meu nu e loc de întâlnire
e un spațiu care trebuie să fie
Nu știu cum se nasc minunile,
dar oamenii cred în ele,
doresc să capăt încrederea necesară
în ceea ce înțeleg pe deplin.
Nu resping nimic din ce se poate întâmpla
rațiunea și emoția își dau
Ai înghițit sufletul înainte de a muri
și ai rămas în stare latentă de așteptare,
care ascultă tot, luptă și revine la viață.
Ai sondat lumina de dincolo de moarte
prin porțile deschise ale
Oricum evit să te mai caut,
timpul meu se împarte între persecuții
și ele se înmulțesc lipsite de sens.
Am în gânduri multe disponibilități,
dar doresc altele mai pline de conținut
prin
