Poezie
Pe o bancă-n parc
1 min lectură·
Mediu
Odihnesc pe o bancă-n parc,
tinerii se sărută,
acum e timpul, el nu iartă pe nimeni,
se crapă mugurii de înfrunzire,
răbufnește din latență seva
și e loc potrivit.
Oamenii trec și privesc veseli
la năbădăioasele porniri discrete
nu s-au pierdut în uitare
și totul e un scenariu real,
câțiva copii se aleargă pe alei
și rârd cu subânțeles.
Plec și număr pașii până la stradă
fac unele socoteli,
consider că e bine cât m-am plimbat,
trebuie să fac asta-n fiecare zi
ca obișnuință.
Nu mă mai grăbesc,
fac totul cu o măsură sincronizată
ca un ceasornic pus să declanșeze
desfășurarea normală a unui eveniment
la care particip.
Clipele nu se opresc la o șuetă cu femeile,
trec în fugă și le fură în fiecare zi câte ceva
până le vine să nu se mai privească-n oglindă,
dar nu rezistă și caută remedii.
Înțeleg că e o fugă de prezent,
intâmplări nedorite se succed,
de fapt alergi printr-un labirint,
îi cauți necontenit ieșirea,
dar o găsești prea târziu.
001.550
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 168
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Pe o bancă-n parc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14129410/pe-o-banca-n-parcComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.