Dragostea ca o umbră săracă de vise,
convingerea că aparții altui timp
nedesprins din cochilie,
voința de a trece dincolo
descoperind esența unui lucru.
Aș dori să cred în ceva
ca
Am trecut prin multe bucurii și decepții
până am uns temerile cu miere,
m-am dedulcit pe palmele bătute
și am scăpat pâinea jos
de dragul cațelușei mele Cora.
Nici
întotdeauna omul nîndreptățit
se ascunde cu totul în sine însuși
își adăpostește durerea care-l roade în trup
uneori își ascunde visul de văzul, auzul și mirosul lumii
se preface într-o apă
aceste cuvinte vor rămâne nespuse
și numai noi ni le vom scrie
nimeni nu va căuta să înțeleagă
mersul lucrurilor
acum am înnoptat într-o ruină
să simt noaptea la ea acasă
cum doarme laolaltă
numai amândoi
așteptăm iarna într-o căsuță la țară
să alunece peste măguri
avem lemnele pregatite
țuică și vin pentru fiert
și iarna se grăbește
înnoptăm pe ulițe desfundate
să întîlnim
gândim cercul
altfel decât rotund
ronțăim biblioteci
frunzărim cărțile
cautăm formule
nu putem inventa la comandă
nici
gândi prea mult
dincolo de bariere
poate ne ajută întâmplarea
Se duc gândurile pe mări de mărgean
Corăbiile-s pe valuri ajunse-n necuprins
Balenele albastre și vulturii le cheamă
Tu mă vrei în ținutul migdalilor
Cu lungi îmbrățișari când trupul miroase
A
Adăpostiți într-o colibă
din pădurile virgine
ne-am surprins potrivind iubirile
la mersul ceasornicului vieții.
În tăietura pleoapei ca într-o fereastră
aleargă drumul mai departe
undeva
Știu, turnurile nopții spre lună se-nclină
Pe acoperișuri vin păsări mari de pradă,
Din clipe prinse-n iris ies iele de lumină
Cu dansul lor în cercuri spectacol de estradă.
Mă înspăimântă
Venit cu frigul la sânul cald, rotund
când se aprinde lumina într-o lampă,
Știu în lăuntrul gândului s-ascund
Pe un perete zgrunțuros o stampă.
Să tot privesc în liniște
Tu pasăre neînvinsă de zborul
cuprins în aripile ploilor
așteaptă să-mi dezleg limba
de mărgăritarele cuvintelor
nu mă trăda ca pe un poet
cu pana răsfrântă.
Lasa-mă să vindec cântecul
la
fugărit de femeile cu mâinile lungi
mă pot ascunde în zgârcenia cuvintelor
pot mărturisi liniștit păcatele întâmplate
modul nevinovat cum am căzut
pot sta locului fără priviri agresive
și să
am tăiat din anotimpuri, am trecut prin ele
și le-am desfășurat în timp
cu gândurile condensate-n lacrimi
care curg prin zile
s-a întâmplat să cânt - clipele să fie sunete
acum au rămas în
Se aprinde lumina-n casa pustie
o pasăre neagră este la fereastră,
cineva apasă clapele pianului,
să prind în auz ce nu se vede,
să văd cu degetele ce nu se spune.
Îngerii zilei sunt la
atât de tăcut
în miezul durerii
așteaptă de la semeni îmbărbătare
lovit în ochiul stelei
cu piatra-n destin
ori numai de o greșală iluzorie
cerul a aruncat asupra lui
bulgări rostogoliți de
plângeam fără lacrimi
sub cerul verii
mă obosisem cautând
câteva cuvinte
în care să-mi încapă inima
toropit de zăpușeală
era prea multă arșiță
amândoi ne deshidratam
era o miză și
În noaptea cu pereții de sticlă
cine să te mai caute?
Câte o femeie izgonită de întuneric
din casa cu ferestrele acoperite
pe care nu le deschide mână de om.
Scrumul luminii din inima ei
se
Am prins întunericul în ceață
vuietul mării în scoică
în ochi izvorăște lumina
se varsă un răsărit peste umbre
și dispare o risipă de vorbe.
În locul lăsat liber
șe așaza tăcerea-n
Mereu îmi dispare câte ceva în timp
rămân tot mai singur printre oameni
aici totul zboară, clipele se grăbesc
spre un ținut al tăcerii,
drumurile duc spre întuneric
pe un câmp năpădit de plante
A fost o întâlnire sau două
am văzut cum ne potrivim, n-am zis nimic
am căutat un pretext și n-am gasit
am plecat de nebuni împreună
pe drumul care duce-n pustiu.
Te-am chemat la mine acasă,
O enigmă pe fața acestui tablou
surâsul privirii mirat
joc de culoare și umbră
încercarea de a tăia-n cuțit
ploi de lumină.
Azi
fluturii-n zbor de pe iile fetelor
mi-au lipit genele cu
pe drumul gândului către convingere
se întâmplă tot felul de căutări
ți se pare ca ai rămas singur
în propriile tale deziluzii
învățând de la alții că totul se poate
am dat cu piciorul în tot
Am venit pe val cu fluxul la țărm
tu-n larg pe corabie
străpungi cu telescopul ungherele nopții.
Urc povârnișul printre rădăcini,
pe faleză, pietrele albe,
dincolo, casele luminate de
