Când toate drumurile se vor sfârși,
Eu însumi voi deveni drum
Pe care trec caii somnului
De la răsărit la apus.
Când toate podurile se vor dărâma,
Eu însumi voi deveni pod
Peste care trec
Eu trădător să-mi fiu,
să ies cu sufletu-n cuvinte,
așa cum își iese din matcă râul
când îl năpădesc ploile,
să părăsesc cochilia închisă
și larg să mă răzbun în aer,
să-l respir curat,
așa
lumea întotdeauna uită
nu-și adună imagini în memorie
degetele-mi înghețate
răstignesc amintiri în iertare
sub semnul milosteniei
ung rănile deschise
bat piroane în stâlpii porții
și
Au început să fulgere salcâmii
Se-aprind mirosuri ude peste sat
eu însumi voi vărsa în râuri noaptea
cu vise înaripate și peștișori de aur.
Voi umple ziua cu pâine și cu vin
și din fântâni
Am simțit noaptea cu degetele-n gât
și nu m-am speriat,
încerca să-și așeze aripile de pasăre
pe aura capului.
Fruntea mi s-a descrețit în bucurie,
sufletul a ieșit pe ferestrele deschise,
în
Să pot citi fiecare cută a frunții,
să-ți duc în deșert neliniștea și frigul,
apoi să te retragi în tăcerea mângâierii
unde se varsă gândul în lumină
și chinurile nedrepte în iertare.
Să
este un izvor sub rădăcinile nopții
ziua bea din el numai curcubeul
care nu-mi va spune
drumul păsărilor care se adapă
la pietrele așezate în cerc
de zeii pământului
și
când trece
ne stingem în foc
unii pe jeratic încins
alții pe paie aprinse
și cei mai mulți în cuvinte
ne întrebăm ce se va întâmpla
când focul va fi cenușă?
unul s-a găsit că-i nevinovat
nu-l credea
Se precipită o dragoste îndrăcită,
am căzut în vâltoare,
neglijent, somnul simțurilor
mă obligă și mă cheamă,
să-mi asmut câinii
eliberați din lanț.
fără să-mi evaluez puterea,
lovesc pragul
Ea mi-a zâmbit într-un fel arogant
eu am privit-o fix în ochi,
apoi, a încercat un gest de surprindere
cu o înclinare a capului în față.
Am simțit un foc cum urcă prin trup
și flacăra îmi
cresc arbori cu rădăcini în timp
sub ei comori bănuite se ascund
stau în firidele necunoașterii
în straturi de roci zidite
din oase de animale și păsări
tot mai caut
mereu vor trece
cerul
De-atâtea zăpezi și ger mi-e teamă,
ca unui animal rănit de propria existență.
Da, azi sunt mult mai indispus,
mai neliniștit și mai incert,
vara a plecat demult furată.
Poate împreună am
la întâlnire cu fratele mai mare
curcubeul bea elixir din râul sălbatic
printre nori într-o pată luminoasă
razele soarelui și-au topit umbra
inima pământului se zbate
cum un clopot înainte de
posibil
să fi fost sănătos
scriam invariabil pe masă
în momentele de concentrare
intram in profunzime
și mi se răsturnau ideile
pe foile albe
imposibil
plăcerea să fi fost
număr stelele căzute în brațele câmpiei
adun în mâini razele rămase prin grâu
lumina lor mă seacă
cu setea fântânilor după arșiță
desculț pe drumuri albe de praf
chem calul și plec după
Trec prin interiorul stâncilor
cu structuri de bazalt.
Mă închin tăriei lor pentru solitudine,
pentru nemișcarea atât de semeață,
orașul le păstrează aura timpului
prin statui
am inima strânsă
de parcă n-am ști
că moartea vine oricum
caut spiritul liber
în seninul ochiului
am încă pe frunte
imaginea vulturului în zbor
când nu mai întrezăresc lumina
izbesc de
Mari nenorociri se propovăduesc prin lume
de farisei.
Noi așteptăm ca niște sunete
să se lege într-un cântec;
un sentiment de liniște,
o vibrare de plăcere,
a unei mari urechi.
Vântul
Ea citește absentă și seducătoare,
ochii ei verzi sunt sclipitori
sprâncenele ridicate.
Nu mă vede,
nu se vede pe sine,
stă ca o umbră sub lampă.
Eu mă furișez prin întuneric,
mă înconjur de
Era o blondă cu sânii mici,
era o blondă cu sânii mari,
era o blondă cu sâni,
era o blondă fără,
doar protuberanțe.
Eu aveam pieptul plat.
Am luat o brunetă
cu sâni potriviți,
îmi place
întorc ziua din drum
și apoi noaptea
stăm la o stacană de vin
într-un târziu plecăm
ne caută îngerul păzitor
dar nimeni nu știe
suntem dincolo de umbre
anotimpurile se plimbă pe
ceea ce se află între mine și tine
s-ar putea numi aer
dar tu numești asta apropiere
așa m-am trezit zidindu-mă
aproape de sufletul tău
cu câte o pleoapă cu câte un ochi
cu o mână de
aș sparge cu un sunet clipa
până când s-ar opri timpul
l-aș închide într-o sferă
ca pe un ou de lumină
dar m-am trezit cu o pasăre
cu aripile întinse mi-a spus
pune oul la clocit în