Silvia Goteanschii

Liviu, știi, chiar dacă e un poem adânc, predispus la reflectie
eu am râs citindu-l
știi ce m-a amuzat? sănătatea poemului
scrii din ce în ce mai bine, amigo
cu plăcerea lecturii, silvie și să știică știu de-adevăratelea cum âși lustruiesc soldații bocancii
o stelutza virtuala

alex, bun
e bine că-l ai pe ile ca să-i spui gândurile și pe noi, cititorii,
sunt alături de tine, ca și ile

iau cu mine: noaptea lucește ca o fecioară ca o mirare
dar
totul s-a schimbat ile
e tare ciudat să-ți vezi gândurile șușotind
căutându-te
să le auzi cum se bâlbâie ca niște prostănaci
când te găsesc

tu vii sau nu
dimineața
știi ile
eu n-am mai iubit niciodată

și chiar dacă titlul spune nu, e o dovadă de dragoste aici

alexandru, ai interpretat foarte frumos: o poză a cerului
mai treci, și eu te citesc cu plăcere

un poem în care ineditul nu este unul nou, ci aclimatizat, și acest lucru nu poate decât să încânte ochiul sensibil la naturalețea poemelor semnate Iarina Copuzaru
ultrasensibil

Liviu, Alexandru, Anni multumesc

ei, uitasem, să-ti spun Alexandre, că doare femeia bulgăre, doare cu adevărat
și uitare asta îmi stătea ca un spin în deget, de asta m-am întors
e o durere vârtoasă și tare, care se sparge numai cânf femeia iubește, dar și asta până la o nouă trans-bulgăreală
din textul acesta, eu voi lua cu mine versurile\"se savurează o clipă se pipăie cu buricele degetelor
se aruncă iute într-un alt bărbat cu sau fără
elan\" așa am simțit eu poezia
ne mai citim

imi place aceasta imagine femeie-bulgare, deși, textul are aspectul unei prăjituri siropoase
însă nu pot nega ca are ceva poezia aceasta, așa e, cu puținul se face plinul
baftă

o ameteleala placuta m/a luat cand am citit acest poem si nu pot sa va spun decat> sincere aprecieri
aici vorbeste talentul, ma refer la suma poemelor semnate stefan ciobanu

foarte frumos ai spus - gustul plăcerii poetice
încerc și eu astăzi să găsesc gustul acesta pe poezie.ro
mai treci

Cred că titlul poeziei este ideal pentru această înșiruire aiurită de cuvinte, adică se potrivește textului perfect, ca o mănușă. Mai dezastruos decât atât nu cred că se poate scrie azi și curios este că asemenea texte nu sunt afișate la atelier, ca să vadă toată lumea că pe agonia și cei mai buni o dau în bară liric vorbind, desigur. Am să argumentez, pentru că din considerente de breaslă, e posibil să mi se acorde un offtopic, și nu prea am chef:
- ce caută pescărușii în metropolă planând - nu toti stim cum arata lipscaniul, e vorba cumva de placate cu pescarusi, panouri publicitare, bazine speciale pentru pescărușii aceștia drăguți dar atăt de departe de litoral, sau ciopliți în piatră într-un parc , o stradă ceva?
- mirosuri voci fragmente din sărbătorile altora
și vorbeam vorbeam vorbeam
încărcam în camioane fosforescente cuvinte
le trimiteam cât mai departe de noi - care este ideea, dacă este
camioanele fosforescente - bănuiesc că muza a fost găsită în codul rutier, schimbări ceva, legate de traficul cu luminile aprinse ziua?
- toate acestea mi-am spus toate acestea
apoi mi-am spus vai vine o vreme când
apoi am tăcut pentru că mi-a fost rușine de cuvintele mele
apoi m-am întors și iar am rostit


toate acestea mi-am spus
toate acestea apar la momentul potrivit - repetitia est mater studiorum nu si \"mama\" poeziei, în cazul acesta repetiția este în surplus și obosește cititorul, plus că se putea renunța la aceste versuri care nu spun nimic
stilul acesta de poveste inocentă în poezie nu are de fiecare dată efectul dorit, nu trezește admirație și nici împlinire, ci dezamăgire pentru că nu s-a putut transmite nimic

stai pe loc adriana, ai tu si citeva de stele verzi, dar cine nu le are, insa, sunt sinceră cand îți spun că-s puține
weekend plăcut

Ca de obicei, poema Manuelei impresinează
menționez: poate că nu am tăcut niciodată așa cum trebuie / cine mai știe
dacă trebuie să mai rămân / ntre noi

e un întuneric pe-o tavă de argint / coborâm iar în larva cadavrului

ce mută e moartea și ce mult luminează

lipsa ta îmi distruge timpanele
pot considera că ai spus totul în versurile pe care le-am subliniat
o bilă albă, silvia

teodor multumesc. poemele de dragoste au toate farmecul lor.
o seara frumoasa!

uneori te invidiez Adriana pentru modul în care jonglezi cuvintele, mi se pare mie că îți vin curgând, așa, ca o apă cuminte dar multă, nerăbdătoare, poezia ta are un farmec aparte, iar aceasta e chiar de stea
am să citez: orașul gemea sub bandajul luminilor/ moși crăciuni dolofani surâdeau / aș fi cumpărat o ninsoare cu toți banii rămași
s-o așez peste umerii morților

un text configuratie intre ea si el, ea - risipă de lumină, risipa de lumină - hrană pentru el. Putem numi poemul chiar \"un poem lumină\" pentru că așa apare aici dragostea, ca un glob luminos ca o sursă de energie hrănitoare, care întreține această dragoste, hrană fără de care ar avea loc o moarte luminoasă, deci, poemul are continuare, este fără sfărșit, pentru că risipa aici se vede a fi necesară.

e chiar demnă să stea la recomandate

de ce mă întorc? am citit și lumină lungă de lună și m-am bucurat de ce am găsit. te mai citesc cu plăcere, dacță vei continua tot așa!

neliniștea

prima strofa m-a impresionat mult, textul parcă se întrepătrunde cu titlul, se leagă de cititor cu o graduală dorință de a strangula nelineștea. mi se pare un poem deosebit care îmi transmite o stare aparte, cum să mă exprim exact, uneori avem nevoie de frică, aici, o teamă necesară, atipică, prea reală. balonul de săpun și cutia de scrisori nu se încadrează în temă,în rest, impresionant.

eu, care de obicei îți pun în cârcă câte un cusur \"mititel\" și bineînțeles, poetic, aici nu pot decât să susțin părerea lui Teodor Dume, acceptând că această poezie are un farmec unic, atât prin conținut, cât și prin sistemul de construire al versului. da, e un poem gândit, inteligent despsre invariabilitatea identității. poate doar titlul mai necesită revizuire, însă, ținând cont de calitatea bună a scrisului respectiv, se iartă.
ca de obicei, amical și totalmente împotriva pliculețelor de ceai, silvia