Silvia Goteanschii

Ms Razvan, pentru lectura si semn.

mulțumesc, Tilly
de obicei, înțelegerea absolută a ceea ce spun, se întîmplă tîrziu ...

ms frumos, Razvan !

Nici urmă de gând rău, Tilly
Recunosc că textele tale nu întotdeauna mă mulțumesc, dar știi de ce ?
Pentru că eu le trec prin filtrul meu personal, poate mult prea adânc, nelăsând spațiu pentru simțul celei care a scris
Ai însă imagini de reținut și de o frumusețe aparte și sunt foarte sinceră
ce mă deranjează pe mine la textul ăsta e faptul că nu toate cuvintele pe care le-ai folosit dau bine lecturii - de ex, natura lui bună, fără grosolănii
toți le respunem
am o groază de texte de care nu sunt mulțumită

aici este prea explicit totul, e un accent filosofic, care, vai, fără acoperire, adică fără acel (puternic) subînțeles stilistic, bagatelizează ideea

am vrut să zic că ideea ta a meritat o haină mai ... scumpă :)

te pup

vom decupa și acest aer
sau
și această lumină
pe care nu o poți traversa
de unul singur

bine respus, se pare că frumosul are rădăcinile răului, oricare dintre noi, le respunem pe toate
important s-o facem așa, încât să miște, să atingă coarde sensibile, sau alea extrem sensibile, cînd plângem ca la telenovele în copilărie sau râdem în hohote de cât de prost ne-a ieșit

cred că un text ca acesta, puțin lucrat, ar fi ... noua piele
cu drag, Silvie

chiar nu știu cum poți să ții
toată istoria durerii pe umeri
noaptea trecută
l-ai visat pe Adam la ușa ta
întins pe jos, lângă prag,
mizerabil, cu hainele sfâșiate,
cu trupul rupt de lanțurile vremii
căutându-și copilăria

ai vrea să călătorești în timp
cu o corabie pe care întinzi
un cearșaf mare ca de-aici până în '30
și lași valurile să o ducă
departe
într-un cadru alb-negru sau sepia
unde cobori pe țărm
te așezi pe un scaun de lemn
într-o cârciumă
plină de fum de țigară
un disc de vinil din care iese Moscopol
un pachet de Carpați pe masă
și să asculți toate sufletele rătăcite în sărăcie
să te prinzi de un cal ce se îndreaptă spre
Țara Românească
ca să scoți țiganii din robie

știu că îți dorești
ca Hitler să se dedice cu totul picturii și să-ți spună
în timp ce îngroașă linia albastră a cerului
că e îndrăgostit de evrei

ești un eu mult mai bun
(mi-a crescut o mână din tâmplă
și oricât de tare aș trage de ea tot nu pot
să scot restul corpului tău
din minte)
dar puterea ta de a mă convinge că lumea merită să existe
nu e totuși atât de mare

am o mare teamă
și în același timp aș simți o eliberare
dacă aș putea ajunge într-un moment al vieții
în care aș uita tot

/noi am fost fericiți doar ca spermatozoizi/

aud un oftat
pe sub ape
și din ceruri

agățată de perete
stă o icoană
cu chipul Nefericirii la-nceput de lume

acum câțiva ani
în spatele cavoului
cu țigara aprinsă
lăsam ceara de lumânare să curgă pe deget
apoi să se întărească
și corpul meu ca un sfeșnic
rătăcea printre morți

ce mai contează cine e bun
cine e rău
când
pământul
cuminte și indiferent
te așteaptă mereu cu brațele deschise

mă opresc pe textele tale, fiindcă cred într-un mare potențial
probabil, încă nu ai deprinderea de a curăța frazele inutile într-un context
chiar și ăștia, care suntem mai bătrâni :), facem asta
e bine să scrii dintr-o răsuflare
dar e și sănătos să lași textul să mai aștepte un pic într-un fișier
sunt convinsă că la cîteva recitiri, ai putea observa singur acele imperfecțiuni, stridențe etc

îmi place că pot intui aici o informație autentică despre cum este lumea, aproape de empirism, dar se poate să mă și înșel, fiindcă nu sunt tobă de carte :) în domeniu

titlul - prea explicit și nu în cel mai original mod
nu crezi că textul tău (periat :) ) ar merita unul mai puțin ușor ...de tradus ?

buna imaginea - stafia unui soare

biberonul cu sânge cald pentru copil - inteleg ce-ai vrut sa redai, e o figura de stil, ok, insa vine parca dintr un film horror

nu găsesc aici suplețea experimentului .... forța de legătură între gînduri ...

un text bun e ca lumînarea în care fitilul este cel care conduce focul

dar tu ai potențial, adik, material inflamabil :)

totodată sunt sinceră când spun că îmi place mai mult decât îmi displace

Un bărbat se uită la ea și îi cere să iasă afară. Ajunsă sus îi leagă mâinile și o duce în grădina din spatele casei. O leagă de un copac, înmoaie un deget în benzină și îi face o cruce pe frunte, în timp ce șoptește foarte încet ,,Tatăl nostru”. Toarnă peste ea lichidul și apoi aprinde un chibrit la picioarele ei. - un subiect comun, fumat ...
As fi asteptat ca ea isi toarna singură lichidul peste ea apoi aruncă chibritul

dar, it is not a drama, că nu a iesit drama :)
e bine cu ideea, suficient ca să încurajez acest text

Mi-am făcut un obicei în a căuta textele bune ale autorilor care sunt formați (cazul tău), care îmi sunt dragi (cazul tău:) ) și ale celor care promit (cazul multora). Este unul dintre cele mai sensibile texte ale tale, deși cuvintele alese să redai, sunt cele din registrul tău uzual. Omul, indiferent unde s-ar afla, are nevoie de cântec. Aici, sau dincolo. Pentru mamele noastre, Enea Gela, o stea. Caldă, umană, sinceră. Ce bine îmi pare că te-am citit !

Ai creat un "ticker-tape parade" cu textu ăsta :)

O fi vorba de "Off-Off-Broadway"?!

Extraordinar ce-ai închegat tu aici:
1. pentru descrierea metaforică controlată, fără excese și stridențe
2. pentru - viața ei era frumoasă ca o stea prizonieră într-un țurțure și - apa pe care o bea nu avea încă nume
3. deși n-are legătură, mi-am adus aminte că uitasem ce mult aș fi vrut să văd piesa Un tramvai numit dorință a lui Tennesse Williams

fain !

ce e sfânt, e mai mult decât dragoste, cred că nu există un cuvânt potrivit pentru a spune asta

dar până la promisiune, e un text promițător, din punctul meu de vedere :)

Imaginea aceasta e minunată:
Suntem tandri și sfidători pe unde rătăcim,
pe unde lăsăm
un colț de lumină și câteva bucățele de pâine

sau:
îți întind mâna în singurătate
îți întind frigul și ploaia,
ca într-o promisiune sfântă.

Titlul este inspirat, însă parcă nepotrivit aici
dar e doar o părere, mă pot înșela, deși l-am citit de cîteva ori, cum obișnuiesc de obicei și numai după aia îndrăznesc să vin cu opinii, chiar dacă există acel - până unde zăpada atinge
e un pic ambiguu

succes !

să nu uit, cel mai mult mi-a plăcut ce am scris în titlul acestui comentariu

o observatie foarte buna, Razvan, asta cu iubitul imperfect
iti multumesc !

fain titlu

Cu Sorin, deși îți accept viziunea
prima strofa nu este intamplatoare
nici gentile cu prosoape ...
Multumesc frumos pentru semn si lectura !

poeziile dvs sunt ceva între limbajele de programare și rerum natura - pînă la natura interioară
va citesc mereu cu căldură și mirare, pentru că reusiti varietatea și variabilitatea, fiind totodată atît de simplu

un fel de macroscopie în care nu-ți vine să crezi și recurgi la aia micro

să nu-l credeți niciodată pe cel care vă poate confunda poezia cu o retorică desuetă
este o poezie în care regizorul nu ia locul actorului (cum se întâmplă deseori la diletanți sau teribiliști), iar personajele multiple nu există, decît poate la un nivel ... volatilizabil, tehnică greu de stăpînit

sunteți original - atât de, încât cititorii buni se strâng în jur și îngheață de parcă s-ar încălzi la foc

în condiții de luciditate totală, ai avea toată dreptatea :)
Ms frumos pentru lectura si semn !

dacă vine Godot și dacă are cu el și cardul, probabil că omenirea va fi salvată :) Pare că poezia vrea să spună că nu există vreo intenție de tezaurizare aici, iar lumina monedelor nu întunecă conștientizarea ființei (cum se întîmplă mai des) datorită acelui nu de la sfîrșit. Pînă la urmă, chiar și nouă cititorului titlu ne lasă teren mare de interpretare.
Mi-a plăcut!

Vă mulțumesc frumos pentru trecere și semnele de bine !!!
Nu mai e nimic de inventat, dar încă mai sunt multe de ... trăit și murit ... și unde mai bine dacă nu în scris ?!

nu putea sa nu treaca si pe aici :) un fel de herd spirit, dar cred în continuare că și bărbații plîng

cat adevar si profunzime

nu poti sa spui prea multe vis a vis de acest poem, din lipsa de cuvinte
aceasta poezie parca le anuleaza pe toate celelalte

si
e minunata prima strofa, Ioana

citisei mult prin bluza-mi încheiată
iar eu înmărmurisem toată seara
simțind cum numai tu poți fi "vioara
pe care n-am pus mâna niciodată"