silvia caloianu

veneai într-un galben impetuos îmi ziceam iată un tangou al cailor din soare ce mică e lumea ce ritmuri de jăratec prin venele timpului și eu cineva cu gânduri asediate neîntrebătoare fluture

aveai ceva din giacomo balla inventai și trenuri de păsări și ore de hârtie le strângeai în pumn râdeai le aruncai la coș iar asta întotdeauna coincidea cu promenada lui sfăntu' ilie prin

am vrut să te simt mai întâi cu acei nervi subtili ai orașului hipersensibili în prospețimea aceea distinctă ca într-un cocon de mătase am vrut să mă plimb matinală așa pe străzile plăcut

nu cred că am scris vreodată cuiva sms-uri e o copilărie în general îmi displace au mai trecut câteva ore și încă poate că am dormit puțin poate că doar m-am perindat prin fața oglinzilor o

voi trece prin visul tău precum luna îți voi închide ochii cu buze de absint îți voi șopti atât de bine îmi e cu tine auzi auzi cum gândurile noastre tac în cruce și nimeni nu mai poate între

am visat că ne iubeam într-un cort oranj cu aer condiționat și piscină ai spus că nimeni nu va intra și eu te-am crezut imaginează-ți pentru că nu mai știu ce ai prin memorie dar nimic neobișnuit am

nicio fericire niciun vis niciun pericol toate astea nu sunt pentru mine sunt undeva mai departe bate ceasul ora cinci omul negru n-a venit și dacă ar fi să ne selectăm printr-o minune gândurile unul

poate că ministerul sănătății ar vrea să îmi recomande ceva dar eu nu fumez niciun fel de iarbă nu beau nicio licoare de întors mințile pe dos nu miros prafuri nu caut alte căi de refericire eu

eu nu mai știam nici un cântec de trezit poveștile în zahărul zăpezilor scrie și despre aceasta îmi amintesc unele mă derutau cu subiecte improprii altele aveau uneori și câte o inimă în colțul

fiecare geam cu păsărelele sale predilecte delegații ciripind a primăvară anotimp exigibil dar mie mi s-a făcut frig în soare îmi scanez virușii mă redactez în izometrii pozez pe o inimă cu gura

când te uiți înspre mine probabil vezi un pustiu o sahara nici nu tresari când moare și ultimul fir de iarbă iar amintirile mele cu tine se duc pe apa sâmbetei mare lucru peretele ăsta o

nimc nu mi se referă simt o căldură tipică somnului într-un sloi de gheață într-o scoică masivă de gheață lângă un vis alb fragil nu îl ating mă uit la caii săi zburându-și lin coamele ca o potcoavă

bună dimineața chișinău se încăpățânează firul de iarbă să iasă voluntar din caldarâmul pieței marii adunări naționale eu permit numai primarului să mă strivească și să fie în perioada electorală

e soare străinule un așa soare se frig vrăbii prostuțe pe sârme de telegraf asta se întâmplă și în memoria mea cu tine le vor strânge măturătorii înspre dimineață și cine mai știe ce va spune

personajul ăsta s-a trezit pentru că i s-au terminat visele a întins o mână să aprindă veioza a pășit înspre fereastră să miroase ploaia s-a gândit că iubirea e agresivă oricum și i-a părut rău

cu dumnezeu într-o mână ca o haină cu șampania în alta așa mi s-a prezentat am aprins lumânări cu arome a început revelionul îl imploram lasă-mă cu teste iq și de iubire mai bine jucăm

într-o zi ai să îmi ierți graba aceea întârziată aripile de scoică marină pe zâmbet ingenue scuturi pe umeri apele pământului ca o năframă valurile invizibile ochii de pasăre neobișnuită cu

plouă aha a mai trecut un episod cu noi dintr-un film indian pe niște elefanți absurzi cât niște veacuri de singurătate îți amintești păsările acelea purtau evantae albume cu buddha bar se roteau pe