Poezie
de religia timpului
"niciodată pe nume" (ed. Arc, 2005)
1 min lectură·
Mediu
într-o zi ai să îmi ierți graba aceea întârziată
aripile de scoică marină pe zâmbet ingenue scuturi
pe umeri apele pământului ca o năframă
valurile invizibile
ochii de pasăre neobișnuită cu zăbrelele
nesomnul tău butaforiile mele
cuvintele tale anotimpul văpaia mea verde
orașul cu algele orașul cu teii
eram atât de reali atât de reali
încât de invidie
lumina își sfâșia de pereți condiția aberantă
îți spuneam că ești cel mai cel mai
ce zici de o carte
cu promenada sângelui tău neliniștit
prin religia timpului în general convertibil
deși indefinibil
fior stâpân peste lucruri și sentimente
26.04.04
094.478
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silvia caloianu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
silvia caloianu. “de religia timpului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-caloianu/poezie/71359/de-religia-timpuluiComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Elia, oricum, considera ca mi-ai luminat ziua! Ma bucur ca nu a trecut textul acesta chiar neobservat, pentru ca...Dar mai cu seama ca l-ai citit si tu, si ca ai gasit timp sa lasi chiar si un semn...Am impresia ca imi simti deosebit textele...Iti multumesc!
0
Ce-mi plac tablourile tale, Doamne, atat de frumos stii tu a picta in cuvinte... Ce ma fac cu atat frumusete pe care mi-o oferi? Unde sa mai zbor cand deja am trecut de-al noulea cer? Iti multumesc pentru cuvintele culori...gata, cum iau banii ma duc sa-mi cumpar culori... e vremea sa ma apuc iar de pictat... mi-ai umplut sufletul de culoare... trebuie sa primesc niste bani pe tabloul vandut... promit sa-mi cumpar culorile ce-mi lipsesc si sa ma apuc de treaba... azi maine dau coltul si ar fi pacat sa nu dau panzelor mele cromatica pe care mi-ai tot daruit-o si mei si altora aici... Silvia, Silivia...ce ne faci tu cu poemele tale... Ma simt sincer ca in Paradis... ma arunca Dumnezeu pe pamant, sunt julita toata in coate in genunchi...da vii tu cu cate o aripa colorata si air ma intorc , si iar cad...
0
Cad si iar ma ridic si iar cad...
0
Gabriela! Am tot vrut eu sa tac, dar...ma tachineaza sirena aceasta din mine, zice sa-ti spun ca nu are rabdare sa ajunga, la vara, anume in marea aceea, in preajma carei pictezi tu! M-ai binedispus, ca intotdeauna, iti multumesc!
0
Obsedante ganduri si imagini pe la tine, Silvia.
Eu nu pot sa spun ca si Elia, nu m-a cucerit, poate a castigat o palma de teren, mai are pana sa ma cucereasca. :)
Ce sa zic, mai trec eu...
Cu drag,
Daniel
Eu nu pot sa spun ca si Elia, nu m-a cucerit, poate a castigat o palma de teren, mai are pana sa ma cucereasca. :)
Ce sa zic, mai trec eu...
Cu drag,
Daniel
0
Pavel, nu am decat sa ma bucur, stiindu-te printre cititorii mei permanenti, care gasesc timp si pentru a-mi lasa mesajele lor cu impresii. Sa nu mai zici \"umula mea pagina\"! :( Scrii destul de bine si, daca ai sa insisti, daca ai sa-ti faci din asta un mod de viata...Dar: ai tu nevoie de asa ceva?:) Eu, sper din tot sufletul sa evadez, asa ca: mai cititi-ma, cat mai sunt pe aici! :)
Daniel, urmarindu-ti miscarile pe site, sesizez in general ca nu ma prea inscriu in aria gusturilor tale poetice, asa incat iti sunt recunoscatoare chiar, ca ai binevoit macar sa-mi spui despre asta! :)
Sper si eu sa mai treci! :)
Cu drag,
Silvia
Daniel, urmarindu-ti miscarile pe site, sesizez in general ca nu ma prea inscriu in aria gusturilor tale poetice, asa incat iti sunt recunoscatoare chiar, ca ai binevoit macar sa-mi spui despre asta! :)
Sper si eu sa mai treci! :)
Cu drag,
Silvia
0
Nu ai dreptate, Silvia, cauta la poezia mea in engleza si ai sa vezi, mie chiar imi place ce scrii!
acelasi :)
acelasi :)
0
Extraordinară simțire... imagini pe care doar o sirenă cântând te pot face să le trăiești.
0

Mi-a placut tot, acest roman al poeziei unui sentiment croindu-si drum printre propriile-i vapai - atat de verzi.
\"Conditia aberanta a luminii\".
\"Fiorul stapan\".
Ti-as darui o stea daca lumina ei sincera nu ar parea, in acest context, falsa.