Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

totul e blond

"cântec în stația zoo" (ed. vinea, 2014)

1 min lectură·
Mediu
când te uiți înspre mine probabil vezi un pustiu
o sahara
nici nu tresari când moare și ultimul fir de iarbă
iar amintirile mele cu tine se duc pe apa sâmbetei
mare lucru peretele ăsta o capodoperă joc de umbre
un ponei o femeie din zahăr ars o lumină difuză
amuzant noi am fost niște blonde iluzii totul e blond
iubitule îi spuneam unui glob metalic strivindu-mi coastele
coastele mele din care să vină milenii să facă un gram de cretă
să cânte cumva-cumva și din mine
ce noapte îmi ești iubitule îi spuneam și cum știi să mă dori
ce religii mai vrei să adopt ce tâmpenii ce riscuri ce moarte
ce umilințe
uite mâinile mele naive oare de ce nu le urăsc
te-au mângâiat până când s-au făcut niște umbre de porumbei
albi și dulci
incredibili
încă o copilărie în care
cine ar crede
niciodată nu mi-a plăcut vata de zahăr
034722
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
153
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

silvia caloianu. “totul e blond.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-caloianu/poezie/13970877/totul-e-blond

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@paul-gabriel-sanduPS
Paul Gabriel Sandu
un poem curgator care se leaga bine desi nu pare a purta niciunde, ca o barca in deriva. tot felul de imagini, de amintiri, de regrete se nasc si pier, un fel de incercare de a prinde trecutul in incoerenta care ii este specifica, si nu a-l ordona, organiza, potrivi prezentului. Asa inteleg si versurile din urma, care incheie poemul intr-un ton jucaus-melancolic.
0
@marina-nicolaevMN
Distincție acordată
Marina Nicolaev
Nostalgia nu este decat efigia unei dureri cronicizate. Un desemn tatuat pe suflet, invizibil celorlalti, o trecere inevitabila cat o noapte amara de umbre: \"ce noapte îmi ești iubitule îi spuneam și cum știi să mă dori/ce religii mai vrei să adopt ce tâmpenii ce riscuri ce moarte/ce umilințe/uite mâinile mele naive oare de ce nu le urăsc/te-au mângâiat până când s-au făcut niște umbre de porumbei\"
Poezia Silviei Caloianu poarta grifele unor dureri numai de ea stiute, simetric, heraldic, etern. I se cuvine sa-i ducem inapoi verdele si speranta, in asteptarea blonda a primaverii.
0
@silvia-caloianuSC
silvia caloianu
Poezia mea va multumeste mult.
(Multumesc aparte, Marina... Si, pentru ca \"dar din dar se face rai\" :),las aici verdele si speranta, de la tine: sa ia si altii, sa ia cine are mai multa nevoie, sa ia, sa ia... pentru ca tu ai lasat aici prea mult, si tot va ramane!)
0