distanță în alb

nimc nu mi se referă
simt o căldură tipică somnului într-un sloi de gheață
într-o scoică masivă de gheață
lângă un vis alb
fragil
nu îl ating
mă uit la caii săi zburându-și lin coamele

ca o potcoavă pierdută luna

dar simt o împunsătură în inimă din când în când
așa de parcă cineva și-ar aminti
așa de parcă ar vrea
să mă ia cu acul din scoică
și

01.02.10, Madrid

*
"eu am vrut să intru în oraș călare pe un cal alb, dar... mi-a zâmbit crâșmărița... "