deschide gura plouă cu absint

Nu pot scrie decat ca imi place... nu ma pricep la comentarii stilistice, doar simt si-mi place (ca atunci cand deschid un volum de Mircea Ivanescu).

Nu pot spune acum decat ca am visat acest text: eram foarte si foarte somnoroasa si nu e prima data, dar...parca sunt pe deasupra mea pe undeva, aici...Asa ca, Doina, nici nu prea vad ce se poate spune...Ars loga, vita brevis...Visuri :)

Interesanta abordare a visului, draga Silvia, te poarta intr-o lume a simbolului inca neinceput, o lume de fantasme, in care nu te poti opri asupra unui lucru sa spui \'da, asta e realitate\' sau \'asta e vis\', se acopera si se descopera, ca intr-o fantasma...
Nu prea ma incanta folosirea repetitiilor, care devine obsedanta in poeziile tale...
Sa stii ca sunt suparat ca tu nu mai imi spui parerea ta pe texte!
D.D.

Ai dreptate, in privinta repetitiilor: sunt sigura chiar, ca am mai zis - poate, nu numai o data? :( - \"auzi auzi\", insa textele tale nu le comentez pentru ca...trebuie sa gandesc ceva mai mult decat as arunca o parere pe un text oarecare :), crede-ma si ca mi-am propus sa fiu mai serioasa, mai responsabila, in timpul zilei de munca, asta fiind cauza principala, de fapt...DAR TE CITESC!
P.S. Daca intr-adevar conteaza parerea mea, promit sa nu tac! Ca sa nu mai existe lume suparata... :)

Intotdeauna ma surprinzi Silvia. Mi-as dori si eu sa pot descrie ceea ce simt asa cum o faci tu, asa, putin dulceag, languros, intim. La mine iese intotdeauna iubire din tragedie si invers. Nu stiu de ce, dar intotdeauna scriu exact opusul a ceea ce simt. Te citesc in continuare.