de vitamine

Corecteaza te rog: la poarta mănăstiri cu manastirii!!!

Zilele de repaos in care se scrie Biblia Ludica? Sunt oare acestea zilele in care nu iti mai iei vitaminele si iti spui, fie ce-o fi, daca e sa colapsez macar ma prinde in week-end? Cam asa e si acest poem, cam asa esti si tu, daca esuez, macar acum o fac in scriitura. Impecabil poem. Mi-a placut instantaneu. O stea din tot sufletul, pentru maniera si pentru ideatica!

Silviuta, vitaminele \'matale nu prea tin de foame :).
Ai mai scapat o \"vitamina\" (\"r\") aici: \"imponderabile pin visătoare spații\".
- sunt rea in dimineata asta caci m-am visat intr-o alta galaxie unde nu erau poeti.
Ai dat versurilor tale sensuri surprinzatoare si emotii coplesitoare. Efectul este deosebit de puternic iar imaginile create sunt tulburatoare.
Sa nu ma certi! Vreau si pozaaa.... Tu m-ai obisnuit asa! :)
\"și mă văd cu mâinile atât de strâns legate
și atât de singură la poarta mănăstirii
și mă aud rugându-l să mă adoarmă iarăși
și aștept și număr până la șapte
de vineri până vineri\"
Tot de vineri pana vineri ma delectez si eu cu poeziile scrise de tine.
Multumesc!
O steluta si de la mine.
Madim

si eu subscriu, precum antevorbitorii, mi-a placut, nu ar mai fi de spus prea mult, asa ca tac si ascult, vers si muzica, al vitaminelor zbor si tumult, dau cu stelutele mele inchipuite de al tau roditor pamant *******

Da, Silvia, de data asta se pare ca l-ai lucrat si nu te-ai mai \'aruncat\', dar cu tine niciodata nu se stie, nu as fi mirat tare daca ai spune ca l-ai publicat din prima...oricum, mult mai rafinat si mai stabil decat multe altele...
Felicitari!
D.D.

Dupa parerea mea acesta e cel mai bun text din tot ce-ai postat in ultima vreme.Un text care curge parca fara sa se uite-n stanga sau in dreapta, firul poeziei si stilul sunt intr-o continua crestere din cap pana-n final ca intensitate si ferventa care lasa o amprenta puternica.De final nu mai vorbesc, mai mult decat reusit!

Domnule Mirescu, ce surprizaaaaaaaa! Multumesc pentru nota: nu e o nota oarecare, ci a unui mare mester in ale scrisului!
Geta, chiar nu am calculat nimic, chiar asa am simtit: sa am oare vreun computer neidentificat in suflet? Nu de alta, dar am scris si nevoia asta de text la un net cafe, in graba, in timp ce dialogam cu cate cineva pe YM si, retraind emotiile de aseara, de pe cand turnam apa peste vitamina :)
Cristina, ma bucur ca esti mai vesela, imi pareai cam trista in ultimul tau text si eram si eu foarte necajita si ocupata, incat nu te-am mai consolat...
Madalina, avem noi o relatie speciala, eu si cu acest semn/ sunet \"r\": grasiez!:) Unii spun ca am o pronuntie alintata, dar nu e asa: chiar grasiez! :) Am corectat, multumesc! :)
Acum chiar caut si poza, sa nu ma crezi inconsecventa:)
Daniel, ma bucur sa stiu ca ma citesti si tu!

Nu stiu ce sa mai cred! Acum ca am iar internet la studio si acasa, nu cred sa va mai placa ceea ce scriu! :) Ultimile doua texte le-am scris la net cafe si nu ma simteam bine - pentru ca sunt obisnuita sa ma bucur de intimitate langa computerul meu :) -, dar nici sa nu scriu nu mai puteam: aveam ameteli :), trebuia sa comit cumva delirul :) Asadar, nu e altceva decat o...confesiune ordinara, facuta intr-un mod firesc, sentimental, pe poezie.ro :)