Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

cântec pentru vânătorul meu

"narcotango" (ed. Vinea, 2013) & Antologie*

1 min lectură·
Mediu
pe genunchii mei doarme vânătorul meu din departe
e o tradiție
mai întâi povestim de selecția naturală după care îi cânt
nu îmi vorbi de zăpezi în gri dragostea mea nu îmi vorbi de
păsări țipând împușcate în pagini
au fost și primăveri așa ceva nu se uită
au fost și dureroase
noi le-am dus fracturate în pieptul nostru
bandajate optimiste în pieptul nostru acele primăveri
au fost exaltante
le-am dat ce a fost mai frumos
am fost cei mai buni am fost în culori ecologice
am zburat în confetti
ne-am regăsit de mai multe ori și le-am plăcut
noi am văzut fericirea
închide cartea și taci mai departe cu mine dragostea mea
ce să ne
mai
spunem
nimic nu moare
ce voce ai ce tristă
ce ochi ai vânătorule ce blânzi ce tandri
*"Clauza poeziei celei mai favorizate. Antologia poeziei maramureșene și basarabene contemporane”" (Igor Ursenco, ed. “Limes”, 2010)
0158729
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
150
Citire
1 min
Versuri
23
Actualizat

Cum sa citezi

silvia caloianu. “cântec pentru vânătorul meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-caloianu/poezie/13943515/cantec-pentru-vanatorul-meu

Comentarii (15)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alexandru-ghetieAG
Alexandru Gheție
intim, sincer si o simplitate care, culmea, duce tare adanc :)Vanatorul de departe, iubitul, doar el doarme acum, asa, ca o traditie, pe genunchii iubitei, se rememoreaza primaverile de atunci, din clipa cand s-a ajuns la FERICIRE, cred ca asta e esenta textului, o fericire asumata, de neuitat... Am ascultat cu placere, am citit cu placere,

alex
0
@marina-nicolaevMN
Distincție acordată
Marina Nicolaev
Zăpezile își poartă sutanele gri pentru primăverile în care nu mai avem ce să ne mai spunem, într-o mare catedrală disco a singurătății. Vînător și vânat, într-o comuniune sălbatică a ceea ce nu moare între noi, viața însăși ca o pradă (Marin Preda...), viața ca un raptor imuabil, indezirabilă trecere...
Fain finalul. Bravo!
0
@silvia-caloianuSC
silvia caloianu
\"albă zăpadă în pagina curată / albă zăpadă și păsări negre / păsările nostalgiei / care ne țipau ceva / acum înțeleg cât de fericit am fost / lângă tine\" (respectiv: \"acum îmi e clar cât de fericită am fost // lângă tine\"). Cam asta spune refrenul melodiei spre care am lasat link la finele textului meu de mai sus, text pe care l-am tot periat: l-am scris ascultand melodia si am cam luat-o razna :), l-am facut public si am plecat de acasa.
Am fost si am rămas una dintre fanele interpretului, dar nu de aceea imi pare ca am rescris un text al meu de candva... de pe cand aveam 27-29 ani (să zicem, din \"semne distinctive\": textele mele de \"intrare\" pe acest site, de revenire la poezie).
Marina si Alex, va multumesc de citire si impresii.
0
@catalin-al-doamneiCD
Cătălin Al DOAMNEI
ca stare și retrăire a unui sentiment unic, poemul redă perfect atmosfera, cu excepția prepoziției ,,din\'\'care presupune acuzativul în limba română, dar poate că în rusă e altfel, e mai mult o observație de ordin stilistic decât critic-și cântecul e de-o melancloie ucigătoare
0
@liviu-ioan-muresanLM
Liviu-Ioan Muresan
o poezie plină de muzicalitate și sentiment. Cîteva repetiții de întăresc și dau cursivitate, bine și inspirat puse de poetă. Acel \"din\" are rolul de a evita cacofonia, s-ar putea \"din depărtare\", ar duce însă în banalitate întregul vers. E bine așa.
LIM.
0
@eugen-fuleaEF
Eugen Fulea
\"ce ochi ai vânătorule ce blânzi ce tandri\" este un text incorect din punct de vedere gramatical.
\"ce blânzi\" \"ce tandri\" nu sunt corecte deoarece adjectivele \"blânzi\" și \"tandri\" nu se pot asocia în expresii independente cu un pronume, sau cu un alt adjectiv, sau cu un adverb. Eventual se poate folosi \"ce blândețe\" și \"ce tandrețe\", formele exclamative în asociere cu un substantiv. Chiar și textul anterior \"ce voce ai ce tristă\" are același defect. Poemul transmite o emoție autentică și cred că merită mici corecturi. Succes și inspirație.
0
@constantin-doinescuCD
Constantin Doinescu
Doamna, in limba romana se scrie confeti, nu este cu doi de t. In italiana, da. Una bellissima giornata!
0
@silvia-caloianuSC
silvia caloianu
\"Profesorilor\" mei de română (zâmbind): nu ma innebuniti! Vă mulțumesc de trecere, à propos (scuzați: \"apropo\").
0
@vasile-munteanuVM
Distincție acordată
Vasile Munteanu
desigur, mă pot înșela; poate un anume tip de predispoziție mă determină să citesc poezia ta într-o cheie eronată; părerea mea este că o maladie afectivă razbate poezia ta de dragoste; evocarea este atât de puternică, încât, deși subiectul invariabil lipsește, este receptat mai viu decât unul real; dar nu o maladie corosivă, degradantă, ci una a unei iubiri împlinite, depline, puternice, autentice; nu este o tânguire pe întuneric; și nici doliu; este semeția purtată la lumina zilei a unei femei care a iubit definitiv; tocmai de aceea nu va înceta nici o clipă să iubească, pentru că a nu iubi este echivalentul lui a nu respira; zadarnic poezia caută a converti sentimente în imagini; acestea nu se pot plia în jurul unui suflet care trăiește la o astfel de intensitate, la limita dintre real și imaginar; un imaginar ce nu este, ca la majoritatea rodul \"visării\" (sau chiar al exagerării), ci unul născut din insomnie, o ceață ce se ridică parțial, permițând privitorului privilegiul întrezăririi, pentru a se coborî întru o mai mare tăinuire.


deși poate unora va părea aiuristică această confesiune, dar îmi este suficient că înțelegi și că (mai) sunt câțiva care, deasemenea, știu despre ce este vorba. poezia aceasta se încadrează între acelea exclamative inimii mele, care m-au făcut să afirm că sunt \"defintiv îndrăgostit de cuvântul tău\"; unul dintre acele texte în urma căruia mi-am propus ca într-o zi asupra textelor tale să revin și măcar pe acelea la fel de reușite ca acesta (destule) să le comentez, pentru că mi s-a părut o nedereptate că multe dintre ele au trecut prea puțin evidențiate; dar, invariabil, viața vine peste noi, timpul trece - uităm sau regretăm; sper, încă mai sper să îmi acord cândva răgazul necesar.

într-un mod amical, desigur: îl invidiez pe Liviu Nanu.

\"definitiv îndrăgostit de cuvântul tău\" (de cuvântul tău din astfeș de poezii, pentru că, oameni suntem, dragostea mea s-a mai răcit, cuvântul tău s-a mai diluat...),
Vasile Munteanu

0
@luna-tudorLT
Luna Tudor
Imi pare ca am trecut printr-o viata, prin viata unei povesti, daca pot spune asta, a unei povesti de(spre) dragoste. Parca la batranete, nu mai e rost de cuvinte, cand sunt atatea de amintit, cand o intreaga traditie se porneste...felicitari.
0
@silvia-caloianuSC
silvia caloianu
Liviu, multumesc de (sa zic: \"de impartasirea emotiei\"?)nu te-am mai auzit pe la textele mele de mult timp, m-am bucurat.

Vasile, multumesc ca ai gasit timp si stare pentru aceasta confesiune (cui nu i-ar placea sa auda asemenea cuvinte?) Cred ca pot spune ca sunt si surprinsa.

Mie, textul de mai sus mi se pare o lozinca a propriului meu patetism si orgoliu. A fost pe marginea cosului de gunoi. M-am urat in acest text, m-am dispretuit, citindu-l. Iar voi ati facut sa ma simt altfel. Acum imi zic: poate ca e un text bun, intr-adevar?! :)

Nu stiu pe cat se vede o incercare de parafraza, in final, a expresiei bacoviene \"Nu rade... citeste \'nainte\". Pana odinioara am probat alte expresii ale aceluiasi sens. Cred ca aici m-am declarat, cumva, implinita, dar si resemnata (nu imbatranita, Luna Tudor :), apropo si multumesc de trecere).

Va multumesc inca o data, tuturor, celor care ati trecut si nu ati tacut. Cred ca voi mai scrie, sa nu incercati sa ma trimiteti la pensie! :), ca... eu abia de pe acum am de gand sa imi traiesc viata, cu adevarat (expresie draga mie, dintr-un film cu desene animate, rusesc).
0
@silvia-caloianuSC
silvia caloianu
in loc de \"parafraza\" a se citi \"parafraza in sens opus\".
0
@iakab-cornelia-claudiaIC
mie imi place sugestia, cum ca viata e dragoste, hraneste un pradator, nu e totuna cu el, il modeleaza cu blandetea, tristetea...etc. parca implora fii om.

selectie naturala cu multa ingaduinta precum timbrul poemului.
0
@cristina-monica-moldoveanuCM
Din partea unei simple cititoare, care nu știe să comenteze sau să citească prea bine astfel de texte, sincere felicitări și mulțumiri pentru ocazia pe care mi-ai dat-o să îmi placă această poezie. Voi reține versurile mai mult timp, mi-au lăsat o impresie frumoasă și puternică și de aceea am îndrăznit și eu să las un semn de trecere. Mie mi s-a părut o construcție în care elementele se leagă coeziv, e un fel de fir care trece de la un capăt la altul, mi-a plăcut alegerea formelor și structurilor gramaticale, a topicii, într-un mod coerent, evident aceeași muzică pentru mine în timp ce am citit. Și sentimentul transmis din ansamblu lasă o urmă frumoasă. Printre altele eu am simțit aici mai degrabă acceptare, nu resemnare. Dar am scris poate prea mult și subiectiv.
Gânduri frumoase,
Cristina
0
@silvia-caloianuSC
silvia caloianu
Nu am am raspuns imediat, sa stiti insa ca v-am ascultat cu mult interes parerile, va multumesc, mai intrati.
0