Mediu
Macii înfloriți –
buzele secerătoarei
astăzi mai roșii
Fluturat de vânt
părul galben al fetei
care privește luna
nimeni la crucea
păstorului de capre –
doar greierii-l plâng
Cireșul uscat-
cuibul guguștiucului
mutat alături
uitată pe vale
trișca fără stăpân
înmugurește
dorm îmbrățișati
sub clar de lună plină -
doi cireși uscați
valuri lovind țărmul –
un tren trece în fugă
peste podul de fier
rămas să ascult
cântecul privighetorii...
începe ploaia
013428
0
Lângă mare trenurile sunt ca niște valuri care zdruncină podul de fier, ros și el de timp la fel ca țărmul, cu zgomot ce revine și apoi se pierde. Îndrăznesc și eu o altă variantă:
Valuri printre stânci -
trenul străbate-n goană
podul ruginit
Gânduri frumoase,
Cristina