Azi, bucolicul peisaj
A rămas doar un miraj,
Nu te face să visezi,
Poate doar ca să oftezi.
Unde-s vremurile când
Înjurai numai în gând,
Iar plăcutul și prostia
Se uneau cu bucuria.
Azi,
Știu că orice vârf de munte
Are către cer o punte.
.......
Ne-am pierdut din prima seară
(când ne-am rătăcit în gară)
Am plecat dintr-o eroare:
Tu spre munte – eu la mare!
P.S.
Însă azi,
La o margine de lume,
În deșertul fără nume,
Se găsește labirintul
Unde se ascunde „timpul”.
Am găsit ieri labirintul
Și m-am întâlnit cu „timpul”...
Dar cerându-i nemurirea,
El mi-a
Când eram stăpânul ceții,
Iar tu roua dimineții,
Ne-ntâlneam pe munte vara...
Așteptând să vină seara.
Eu chemam în joacă vântul
Care-ți dezvelea veșmântul,
Iar tu apa din pâraie
O vrăjeai
Acum - a trecut și vara...
Greierii își vând vioara,
Frunzele îngălbenite
Pe alei sunt risipite.
Vântul este doar molatec,
Va fi iarna mai sălbatec;
Iar din când în când o rază
Mai
Iubirea mea a fost un râu,
La început...doar un pârâu,
Dar ploile l-au adâncit,
Iar pietrele l-au limpezit.
A fost șuvoi de neoprit
Trecând cascade...nemblânzit;
A fost și fluviu
Azi, iarăși te-am văzut, iubire,
Erai, la fel ca la-nceput,
Frumoasă, dulce, zâmbitoare...
Doar vraja ta a dispărut.
Erai aproape...dar departe,
Chibrit aprins - dar în zadar,
Prea mic în
Eu nu sunt un rege bun
(poate înțelegi ce spun)
nu am faimă și averi
(le-am pierdut pe toate ieri)
nu mai am decât un vis
(poate singurul permis)
Visul meu - ca un voal
se întinde peste
Mergând pe drum, în urma ta,
Nu te vedeam în fața mea,
Numai parfumul îl simțeam:
El mă chema și eu...veneam!
Nu te-ai oprit din mersul tău
Nici când pe drum ai dat de hău;
Te-ai
Vrei să fii tu haina mea,
Să stăm amândoi în ea?
Ne vom încălzi pe loc,
Fără lemne, fără foc.
Voi avea grije de ea
Va fi numai haina mea;
O voi ține îmbrăcat
Chiar și când mă culc în pat.
Când s-au risipit ieri norii
Am văzut plecând cocorii,
Desenau în zare unghiuri,
Linii frânte sau chiar gânduri.
Au plecat la fel ca tine,
Luând visele din mine
Și lăsând în urmă
Mici corăbii fermecate
Norii albi, plutind ușor,
Mă vor duce într-o noapte
Să fiu val pe marea lor.
Dacă vrei să-mi fi regină,
Să fii apa unui nor,
Te aștept pe lună plină
Să te-nalți în
Am observat adesea că versurile simple
Nu merită respectul să fie pomenite,
Pentru că ei în „viață” doresc iubiri facile
Dar când trăiesc în „artă” le plac răstălmăcite.
Și chiar descriu
Când coboram prin nori pe drumul către mare
Am întâlnit un fulger care mi-a dat o floare,
Atunci m-am bucurat crezând că-i o minune
Iar prea frumoasa floare e marea pasiune...
Acel moment când
Între starea ta de bine
Și zăpezile din mine
Este o asemănare:
Bem o bere fiecare...
Între urletul din mine
Și plăcerile din tine
Diferența-i însă mare:
Eu am răni, iar tu pui
Ieri, în noaptea cea mai lungă,
Te-am visat de multe ori,
Îmi zâmbeai ca zâna bună,
Coborând din cer cu flori.
Îți priveam cu încântare
Trupul alb, plutind ușor,
De pe valul de ninsoare
Din
La final...(e de bonton)
Să primesti și un bonbon,
Deci îți dau un telefon
Să mă suni din avion;
Dacă vei zbura spre rai
Îmi vei spune doar...goodbay!
Însă dacă pleci spre iad:
Mă vei
Eu nu scriu poezii,
Eu îți vorbesc în versuri
În nopțile pustii
Când zbor prin universuri.
Aș vrea să fii aici,
În zborul meu de noapte,
Să-ți spun cuvinte dulci
Îmbrățișate-n
Dintre sute de femei
Care coborau din tei
Te-am ales fără să vrei
Și ți-am dăruit cercei.
Dar cerceii s-au pierdut
Undeva...într-un trecut.
Ai știut sau n-ai știut,
Ce contează? m-a
O să scriu eu, pentru tine,
Versurile - către mine
Și o să păstrez înscrise
Gânduri - doar prin vis trimise;
Tot ce-mi dai cu o privire:
Nepăsare sau iubire;
Un fior - uitat în tine,
Când îți
Iartă-mă, iubita mea,
Nu mai pot să-ți dau o stea
Să-ți faci diamant din ea,
Nu mai pot roti pământul
Să te joci când vrei cu vântul,
Nu mai pot atinge luna,
Pot să-ți fac doar semn… cu
Sunt un ateu obișnuit
Nu cred în zei sau chip cioplit;
Sunt simplu val în marea ta
Și cred doar în iubirea mea…
Dar totuși sunt nefericit
Mă simt iubitul părăsit;
Ieri ai lăsat chiar un
Am urcat pe Everest
(errare humanum est)
Voiam doar să te găsesc
Și să-ți spun că te iubesc!
Nu erai pe Everest…
(errare humanum est)
Erai pe alt vârf – mai jos -
Poate chiar pe Făt-Frumos!
Bate și se va deschide,
Treci printre cariatide,
Urcă-te pe piramide
Și din stele fă clepsidre!
Când un gând pe metereze
Vezi că vrea să evadeze...
Lasă-l liber, să viseze,
Spune-i să mă
EF