Am scris versuri pentru tine,
Dar...sunt încă multe-n mine:
Le voi scrie pe-ndelete
Chiar zâmbind, fără regrete.
Am scris versuri pentru mine,
Dar...gândindu-mă la tine:
Iar în serile de
În agonia dragostei...
O floare blondă dintr-un tei
Mi-a oferit un ceai;
Îi simt și azi aroma ei -
Deși, demult e-n Rai.
P.S.
Dispar pe rând oamenii mei
(prieteni sau dușmani)
E goală lumea
Am plecat la drum, prin mine,
Să te regăsesc pe tine;
Și intrând întâi prin vise
(chiar prin zone interzise)
Am aflat că la plecare
Le-ai lăsat în dar o floare;
Pe cărarea din pădure
Am găsit
Hai, zâmbește-mi cum știi tu
Și alină-mi sufletul!
Hai, jucați-vă în mine
Tu și valul care vine!
Lasă-ți părul despletit
Să alerge ne-mblânzit!
Lasă-ți trupul să danseze
Pe înaltele
Recent ai început să înlocuiești nasturii cu litere...
Dar ai greșit ordinea, iar la mine banalul „amor” a devenit „roma” si la haină o „iubire” s-a transformat în „orbire”.
Inspirată, la tine ai
Mereu te voi iubi –
Dar nu-ți voi da iubirea,
Nu vreau să-i poți lovi
Vreodată amintirea.
Vei fi regina mută –
Fară să-mi poți zâmbi,
Fară să-mi torni cucută
Dacă voi adormi.
Vei fi
Am auzit chemarea ta
Și am plecat spre tine,
Dar lumea ta se depărta
În pași de dans, de mine.
O dată doar, la un tangou,
Am fost lipit de tine...
Și ani în șir acel ecou
A colindat prin
A dispărut un albatros;
Se pare că plutind prea jos
A fost tentat in zborul său
De florile din părul tău.
P.S.
Ce e de fapt un albatros?
Un zburător nenorocos
Purtat de-un vânt
Ridic mâinile spre cer,
Deși vreau să nu mai sper;
Nu mai vreau un început
Decupat dintr-un trecut!
Ridic mâinile spre cer
Să vezi locul unde pier;
Locul unde a căzut
Albatrosul
Aseară te-am văzut pe mal...
Părea că asteptai un val,
Aveai în mâini un felinar
Si te urcai cu el în far.
Eu te priveam la fel...din larg,
Fără năframă la catarg,
Iar barca
Ieri am dezbrăcat păpușa
Dezvelindu-i trupul verde,
I-am dat jos chiar și mănușa
Să văd tot...ce nu se vede.
Când am dezbrăcat păpusa,
(deschizându-i chiar și ușa...)
Am văzut ce nu se vede:
Multe ape curg prin tine
Din același alb izvor...
Multe ape curg prin tine
Căutându-și marea lor...
Doar un val urcă prin tine
Să ajungă la izvor...
Doar un val urcă prin tine
Către vârful
De la minus infinit,
Ieri, am avansat subit:
Sunt al zecelea iubit...
Dar nu cel mai pricăjit!
Am spus zece-ntâmplător,
Numeri greu...amor, amor...
Nu-i prea mult, dar nici putin,
Deci, beau
Îmi plăcea de ochii tăi...
Chiar și când priveau mai răi,
Chiar și când scoteau văpăi.
Îmi e dor de ochii tăi...
Mai albaștri când sunt răi,
Mai frumoși când scot văpăi.
Te-ai urcat pe norul alb ca să te ascunzi de lume,
Însă ploaia te-a trădat și te-a coborât la mine.
Trupul îți era și apă dar și vânt neîmblânzit,
Hârjonindu-se pe maluri cu un val dezlăntuit.
Poate dincolo de soare
Vei găsi o lumânare
Si se vor feri de tine
Libertinele jivine.
Poate eu hrănesc in mine
Si dorinte libertine,
Iar în visele rimate
Sunt aceleasi vechi păcate.
Mâine vei găsi pe mal
Trandafirul de clestar...
Este un simbolic dar,
De la unicul tău...val!
P.S.
Flutură pe mal batista
Murmurând "Hasta la vista"
Si apoi aruncă-n mare
O sperantă, o
Te-am intrebat iarăși aseară
Dacă mai vrei să stau in gară;
In gara veche, fără șine,
Pe un peron ales de tine,
La trenul care nu mai vine...
P.S.
Vântule cu aripi bune
Nu mă
Ți-am văzut zbaterea pleoapei
Când priveai un alt bărbat
Si m-a ars plăcerea șoaptei
Ce ai scris-o pe alt pat.
P.S.
Vântule cu aripi mari,
Hai să fim iarăși hoinari
Si să
Am colindat prea mult... prin tine
Si obosit mă reîntorc -
Să-și tragă sufletul, în mine:
Un călător fără noroc.
Am colindat prin mări albastre,
Prin munti înalti si văi adânci
Am auzit aseară vântul
Bătând ușor la geamul meu,
Spunea să-i pun pe umeri gândul
Să-l ducă el în părul tău.
.......
S-a-ntors mâhnit aseară visul
Din locul unde l-am
Seara când apare luna,
dacă-i faci un semn cu mâna,
vezi cum liniștea coboară
braț la braț cu o vioară.
Este clipa când tăcerea
e mai dulce decât mierea,
pentru că auzi cum visul
își
Copilul din mine a început să sufere de claustrofobie
ridicat pe vârfuri o privea prin ochii mei
apoi spațiul din suflet a devenit prea mic
A plecat ca un albatros
vântul a devenit camaradul
Te văd în fiecare zi,
Trecând...zâmbindu-i altcuiva,
Tu te prefaci că nu mă vezi,
Dar știu că simti privirea mea.
Când ne urâm noi ne iubim,
Chiar dacă nu ne mai privim...
Deși nu suntem
EF