Am vizitat ieri un copac,
Golit de frunze, într-un parc;
Acel castan...azi părăsit,
Sub care-n vară ne-am iubit!
La primăvară voi veni
Să îl descânt când va-nflori,
Iar poate-n vară, după
Dincolo de aparențe
Îți văd sufletul în zdrențe;
Însă nu văd penitență
Sau un semn de abstinență.
Þi-a scăpat din frâu instinctul
(îngrozit că-i trece timpul)
Uiți că nu poți face
Poezie poezie,
Prin cuvânt ești apă vie,
Timpul știe, valul știe,
Chiar și noaptea (cea pustie)
O alungi ca o făclie,
Iar în zori, prin armonie,
Florile de pe câmpie
Le transformi în
Ești roșcată, ești frumoasă,
Ești așa cum te-am visat:
Pielea fină, mătăsoasă,
Curbe line...trup rasat!
Aș dori să văd vulcanul
Plin de lavă, explodând,
Iar apoi incandescentul
Să îl
Dacă pleci...nu-nchide ușa!
Oricum azi o înzidesc;
Nu uita însă păpușa!
(care-ți spune „te iubesc”)
Poți lăsa o sărutare,
Cu ruj roșu...unde vrei,
Însă nu sparge pahare!
(mai ales că-s
Voi pleca în zori
Pe un pod cu flori
Căutând cărări
Către alte zări;
Pe o mică stea
Te voi aștepta,
Iar de vei veni
Și ne vom iubi
Vom avea copii,
Păsări argintii,
Brazi înmiresmați,
Munți
Astăzi ne conduc hormonii,
(arme chimice subtile)
Ce transformă neuronii
În armate puerile.
Cei mai tari sunt feromonii,
(au abilități carnale)
Care își trimit spionii
Cu oferte sexuale.
Ca un râu cobor pe vale
De pe creasta munților
Și distrug ce-mi stă în cale
Cu puhoiul viselor.
Mă opresc numai în mare
(adică în ochii tăi)
Lăsând sufletul să zboare...
Cât vor pescărușii
Dacă intri în pădure
Pe cărarea către mure,
Vei vedea, lângă izvoare,
O năframă cu o floare,
Iar mai sus, la umbră deasă,
Rochia albă, de mireasă;
Îți mai las o cingătoare
Din flori dalbe,
În fiecare noapte ești crăiasă,
Care mă ține-n brațe – dar mă lasă,
Iar dimineața mă trezesc în casă
Și sunt la fel de singur – dar nu-mi pasă!
Aștept și ziua ceața - cât mai deasă,
Să te
Orice „adevăr” istoric,
La-nceput pare utopic;
Iar apoi, când inculpații
Sunt la bal cu decedații,
Chiar contează ce mai spune
Un istoric de renume?
Jurământul tău utopic,
Făcut într-un
Cât de-naltă vrei să fii,
Peste munți să poți privi
Și să-mi spui în zori de zi
Că la noapte vei veni?
Cât de mic ai vrea să fiu:
Noaptea să m-adormi târziu
Lângă tâmpla dorului,
Într-un
Norii noștri de pe cer
Având trupul efemer,
Azi dansează duși de vânt,
Mâine-s apă în pământ…
Norii tăi și norii mei
Schimbă fulgere-ntre ei,
O secundă sunt uniți,
Și apoi…iar despărțiți!
Îți scriu din fuga timpului...
În șaua lui încălecat,
Privind în lungul drumului
Spre locul de... descălecat.
Îl țin de coamă, îl alint,
Aș vrea din goană să-l opresc...
De ieri, zâmbind,
Noaptea, cerul se deschide,
Iar la poarta unui vis
Blondele cariatide
Stau în falsul paradis.
Caut singur printre stele,
(într-o margine de cer)
Urmele roșcatei mele
Cu parfumul
Eu te apăr doar pe tine
De dușmanul tău din mine,
Când vrea să-ți răpească seara
Cu arcușul său...vioara!
Eu te apăr doar pe tine
Când mă rătăcesc prin mine,
Iar umplând cu vârf carafa
Beau
Dacă aș avea o hartă,
Aș găsi, (chiar fără zei)
Unde-i oaza fermecată
Din pustiul dragostei.
Oaza, unde-i apă vie,
Pentru cei îndrăgostiți,
Locul unde…pe vecie
Pot rămâne
Mă întorc, azi, în trecut,
Dincolo de început…
Vreau să trec și de izvor
Să mă cațăr pe un nor.
Mă întorc urcând prin munți,
Printre stânci și peste punți,
Mă opresc doar pe-nserat
Sub un
Îmi așez pe gând o floare
Încercând să ți-o trimit
Și doresc să-mi cer iertare
Pentru visul irosit...
Știu că tu veneai pe seară
Așezându-te pe mal,
Așteptând ca să apară
Poezia – pe un
Văd că azi ești o femeie
Unde au mai mulți o cheie;
Dar la inimă – știi bine,
Cheia ta...este la mine!
Mi-ai dat cheia într-o seară,
La-nceput de primăvară,
Când dansam pe o vioară -
Eu
Pe ogorul de cuvinte,
Printre virgule și puncte,
Ajutându-mă de rime
Sădesc versuri pentru tine.
De pe cer îmi iau lumina
Să îmi decorez grădina
Și rog ploile albastre
Să coboare dintre
Într-o lume imperfectă,
Egoistă sau abjectă,
Unde răul și prostia
Îți atacă omenia,
Unde vezi vulgaritatea
Invadând intimitatea,
Unde banul și hoția
Cotropește România,
Cei ce vor să mai
Îngerașii reformați
Stau la o șuetă...
Și discută agitați
Despre o...brunetă!
O acuză foarte dur:
Că își minte domnul...
Dau exemple de sperjur
Ca-n Decameronul!
P.S.
Ce să-ți fac
Când în mine urlau lupii
(strânși în haite-nfometate)
Tu îți amuzai berbanții
Intr-un joc...de societate!
Toți serveau o „bucățică”
(prăjituri sau ciocolate)
Numai tu primeai doar
EF