Copilul din mine a suferit de claustrofobie

Copilul din mine a început să sufere de claustrofobie ridicat pe vârfuri o privea prin ochii mei apoi spațiul din suflet a devenit prea mic A plecat ca un albatros vântul a devenit camaradul său trecerea peste podul galben l-a transformat în Val a căutat-o în Far dar Ea era în castelul pigmeilor devenise pribeagul ideal și dansa în pași ușori reîncărcat spărgea durerea în bucăți și o bucată-n alte părți când apa din mare s-a retras în râuri zbura cu pasările rosii norii albi au dispărut devenind paznic la un cer pustiu după prima zi de iarnă a plonjat în apa neagră iar azi în primele zile de primăvară copilul a revenit în mine. Înainte de a adormi l-am întrebat de ce s-a întors „Pentru că am văzut ceva… în ochii ei” ... am insistat „Deznădejdea”...a fost răspunsul si claustrofobia? „.....” dar adormise - sper să viseze ceva frumos!