iarnă

atmosferă de iarnă autentică. fulguie mărunt și vîntul ne arată că e ger. un haiku rece, solitar. interesant este că ai folosit cuvîntul mijloc. l-ai folosit pentru silabe sau are o anumită conotație? puteai folosi și alte variante. eu aș fi ales ceva cu urc sau trec podul eu și vîntul. versul doi la tine este static și arată că tu acolo și doar vîntul cu tine ești în contemplare sau pe gînduri. te-ai oprit să privești ceva și să te gîndești în liniște. frumos

am mai trecut pe la tine, bia

Tabloul tău mi-a amintit pentru o clipă celebrele compoziții ale lui Hiroshige. \"Fulguie mărunt\" poate să sugereze că va ninge timp îndelungat, în timp ce trecătorul singuratic își urmează drumul drept prin ninsoarea purtată de vânt.
O impresie plăcută pentru mine.
Cristina

Imi place cum se joaca vantul cu fulgii marunti, adunandu-i si invartejindu-i in forme a caror inteles asteapta doar cititorul potrivit. Mijlocul podului e locul unde, oprit o clipa deasupra curgerii firesti, a timpului sau vietii, esti martorul unui moment de gratie. E punctul de rascruce in care trebuie sa lasi vantul sa-ti sopteasca, prin dansul hipnotic al fulgilor de zapada, atat de increzatori ca vantul ii poarta exact unde trebuie, care ti-e drumul.

nu pot decat sa va multumesc din nou pentru aprecieri si penru vizita. am incercat sa exprim sentimentul de singuratate, singuratatea podului si singuratatea trecatorului. cuvatul mijloc l-am folosit pentru a marca un soi de nesiguranta, este un moment al drumului cand nu ai niciun mal mai aproape.

cu prietenie,
george

flavia, imi vezi micropoemul altfel decat l-am gandit eudar asa e normal sa fie si imi place viziunea ta. iti multumesc!