Silvia Bitere

Mult suflet găsesc la Dancuș! Parcă prea mult suflet pentru vremurile acestea...
O realitate pe care un scriitor lucid, dacă există acest termen la un scriitor adevărat și dacă știm ce mai înseamnă adevărat în zilele noatre, cum spuneam... dacă există acest termen, atunci vorbim de o realitate concretă, hic et nunc pe care domnul Ștefan Doru Dancuș ne-o prezintă în stil Caranfil. Cred că am rămas puțin impresionată de Restul e tăcere...(mi se întâmplă uneori să...)(Nae Caranfil), forma de modern care face ca poetul clasic \"să-și merite\" soarta pentru ce anume?! aș spune eu ca simplu om, de ce atâta aventură în literatură când încă putem discuta de un Balzac sau Bănulescu sau etc; pentru forme gen \"ce cool ești!, ce mișto scrii!\" Acest \"mișto\" mă camuflează și pe mine. Nu mai contează de la cine vine domnilor!
\"Când își dau seama că de-a lungul vieții n-au făcut altceva decât să alimenteze diabolicul reactor al acelei relative “angajări totale” e prea târziu: pur și simplu nu li se mai potrivește nici un rol. Prostiți de ultima și cutremurătoarea descoperire, înalță rugi fierbinți și brațe tremurânde spre cer. Restul demonstrației este la Dumnezeu.\" - pasaj de carte în adevăratul sens al cuvântului -
Pur și simplu ce rol mi s-ar potrivi și mie în momentul de față, Domnule Șteafn Augustin Dancuș? Cerșetor?Nu! Mi se pare cam uzitat... sau nu?
Vă citesc cu mare plăcere de fiecare dată chiar dacă nu o spun mereu.

Silvia.

Am citit și labirintul 2. Scrisul curge de la sine foarte frumos. Se citește dintr-o suflare. Aduci elemente din mitologie. Conceptul de labirint pe care ni-l propui chiar din titlu. Firul Ariadnei țesut de Penelopa, cel care îi deschide drumul către el, imagini deosebite învelite în toamnă atât de bine. Îmi place repetiția de arămiu, îmi place gustul de strugure și gutuie, îmi place scrisul tău.
Felicitări!
S-Via

mi-a plăcut în mod deosebit versul \"jaluzelele se ridică și oamenii se aruncă pe geamuri timizi\"
și
\"mai zâmbesc, mai tac, mai fac pe farul unei mașini lovind
un animal pe șosea\"
Cam astea mi-au mers mie turnate. Adică să zicem că primul vers remarcat de mine la tine, mai sus, este pantoful iar cel de-al doi-lea vers, șiretul.

Cu plăcerea cititului pe substraturi, te mai citesc, bine?
S-via

am citit prima parte a prozei tale. M-am simțit așa ca în \"O viață\" a lui Guy de Maupassant. Imagini angelice pe care rar le mai întâlnim în zilele noastre...
Știi că și eu mai cred în ele chiar și acum?

Așteptăm și restul.
O prietenă

Și de la mine un John Mayall, domnule Firica și o formă de poezie altfel nu?

Deosebit.

Găsesc aci la domnul Dancuș multă liniște. Cuvintele curg lin. Chiar și strigătul interior, chiar și nemulțumirea omului Dancuș este copleșitoare.
Am simțit versurile:
\"mereu voi pierde o femeie – le spuneam
ce ușor ne naștem din ea.\"
\"vor vin – se-aud acei bulgări cum cad pe sicrie.
nu m-au lăsat să continui.\"
\"am întors și celălalt obraz – oglinda retrovizoare
și trecută-n rezervă. secundele ne-au hăcuit
până la urmă.
parțial, am reușit să scăpăm, așa am aflat că
lumea e o venă care oricând
ne poate spune dezinteresată “rămas bun”.\"

Foarte bine plasat acel \"parțial\".

Frumos. O toamnă așa cum este ea vă doresc numai să vă iubească așa cum sunteți:)

am rămas cu gura căscată stilistic și metaforic vorbind, poezia ta mi-a încântat simțurile de felină. Nu am cuvinte. Un poem strună, un joc de imagini trăite și reverberate.
O plăcere, o încântare.
Felicitări!

Cu mare grijă să nu deranjez liniștea lui Waldo, deși el mă ține de mână chiar acum, am să pășesc în lumea lui cu ochiul minții mele exact acolo unde luna sclipește ca un rinichi bolnav pe cerul lui Waldo. Ce comparație gen H.P. Bengescu la L.Nanu! Mi-a mângâiat inima. Mi-aduc aminte de acel pasaj drag \"boala prospera\", boala Siei... în \"Concert de muzica de Bach\"... apoi foarte bine rupt pulsul nostalgic cu acel \"uneori îmi lipsea tata\". Cred că versul acesta este cheia poemului. Un vers greu care merge plasat în orice parte de mijloc a poeziei, că vorbim de strofa 4 sau 6 sau 9...

\"e toamnă
și ploaia bate în geam cu degete lichide
ca o pedeapsă\" la fel și aici. Îmi plac săriturile de pe text spuse frumos iar dumneavostră, domnule Nanu sunteți magician!

Aș fi renunțat puțin la Abba, nu că nu mi-ar plăcea, dimpotrivă, ador Abba dar parcă uneori exemplificarea taie din puterea cuvântului exact aerul unui poem foarte reușit, cel de față. Pe de altă parte, fiind un fel de jurnal al lui Waldo, dragă Waldo tu poți vorbi despre orice, despre tine. Ești demiurg știai?:)

Am citit și nu știam ce să fac. Să vă las un semn, să plec... Greu m-am pus la scris pentru că nu știam dacă pot să-i fac față lui waldo. Dumneavoastră vi se întâmplă treburi dintr-astea?


Cu prețuire direct de la suflet,
Silvia

un text U2. Străzile, oamenii suprinși în ipostaze de soare, străin, culoare, lumea văzută din foarte multe unghiuri.
Îmi place: \"să mergi săltat pe stradă să-ți spui într-o zi
strada asta o să poarte numele meu poate așa
vei rămîne aproape de oameni
unii te vor călca cu respect
alții vor merge împleticit nu contează
ești aproape de oameni îi simți respirînd
și asta te face mai bun\"
Poate pentru pasajul acesta m-am oprit și-am continuat să \"merg pe jos\" până la sfârșitul unui drum. Urmează altul, nu?

un text foarte bun. Am citit cu plăcere:
\"diminețile îmi prinseser-a crește deasupra călcâiului
- pinten alb
numai bun de înfipt în coasta de fum a uitării -\"
și
\"din cuibul acesta n-or să mai zboare grifonii speranței
spuneam
e ora paingului să-și țeasă el pânza între maluri de țipăt
pe apele ducerii nu-și va purta așteptarea
catargele ei de nisip\"

Nu am ce reproșa acestui text. Este închegat cap/coadă.
Cu apreciere de astă dată,
un cititor bucuros.
Felicitările și darul după nuntă că stea nu pot să-ți dau. Acesta chiar este un text care merită recomandat!

încă ceva! văd că porți marca E.A.Poe:) mare bucurie! Să ai spor în scris Annabelle Lee!

ce merită citit și la prima mână. Te cuprinde, nu-ți dă drumul decât la final prin acel\" desculț\" foarte bine plasat prin \"ocheanul magic\".

De-a vațiascunselea cred că dă bine cu de-a v-ați ascunselea și undeva la \"cu gustul căpșunatec al sărutului furișat\" adjectivul ar fi de preferat să fie lăsat la forma lui de căpșune. oricum dă bine și jocul te prinde.:)

Plăcut, coadă/cap:)

S-Via

Ce mi-a plăcut foarte mult a fost faptul că am putut să dau buzna peste pagina ta și să mă opresc la versurile: \"șfichiuiam cu brațele lungi ridicole căsuțe
cochet colorate izvoarele crestele cu zăpadă
trenul ondula mai departe nedrept diluat delirant\" foarte strașnice și cu miros de personalitate.

S-Via

ești un autor pe care îl citesc constant chiar dacă nu mereu las semne aci.
Ușurința ta de a face chiar și din nimic vorbe mari, lucrurile să îmbrace forme de lumesc mă apleacă mereu peste poeziile lui Nichita. Știi, simplitatea noastră nu este suficientă decât prin modestie. Iar tu ești atât de modestă și sinceră cu tine încât uneori nu înțeleg de ce unii autori uită să facă asta cu ei înșiși mai des.

Rețin cu multă plăcere:
\"ca frunzele de eucalipt serile plutesc deasupra apei
ca frunzele de eucalipt
în răcoroasă umbră privim alene spre frații oamenilor cum pleacă
nu se vor mai întoarce niciodată la noi
nici nu îi vom mai aștepta
de acum suntem departe
deja i-am uitat
ca și când nici nu s-ar fi întâmplat prin viața noastră cândva\"
și:
dar

\"poezia aceasta nu este despre frații oamenilor
este despre cel care se grăbește spre casă
deși casa lui nu mai există de mult
este despre cel care se naște mereu din lumina ochilor noștri
și dispare atunci când ei se închid\"

Am spus eu odată ceva pe undeva. Că doar trei, hai patru autori de pe acest site (părere personală) reușesc să mă impresioneze în mod plăcut:)
Poți tu să mă contrazici? Poți dar nu o vei face pentru că eu sunt subiectivă în obiectivitatea mea.

Îți ofer nota zece. Asta pentru că mereu mi-am dorit să dau un zece elevilor mei
pe care nu i-am avut niciodată.

recomandat

\"scuturându-și cuvintele în rănile lui
cum ai scutura o țigară\"
Comparația cu țigara este uzitată peste măsură.

\"aerul foșnea pârjolit\".Serios? Câtă stilizare!

Începutul era unul promițător: \"suntem copiii nisipului\" în sensul că mi-a adus aminte de \"Copiii porumbului\" a lui S. King. Desigur, King nu face poezie sau chiar dacă o face, o face cu mult bun simț pentru cuvânt.

\"șarpele își înghite coada
în somn\", copii?
Aici asistăm la o lecție deschisă \"Dezvoltarea vorbirii\": iarna păsărelele zboară în țările calde (nu toate- ar ridica două degete a lui Popescu); muntele este formă de relief; ș.a.m.d

\"apoi ea s-a prelins dintr-o tăcere în alta
alcătuind cercuri largi
tot mai largi\"

Pasaj demn de recomdat! Iată de ce este bine să exersăm.

Un poem de forță, un melanj de sensibilitate și forme de frumos estetic (vorbim de femeie). Acel murdar/curat fără să ne gândim la Caragiale evident.
Exemplific pasajul:
\"sfârcurile tale
murdare de unt\"
Frumoasă construcție iar finalul este deosebit. Îl văd ca pe o admirație în sensul acesta:
Cum? poți face tu asta, Lorenza?Poți tu?
\"Lorenza amore
ce renaștere\"

Ce poem puternic și sensibil!
brrr...
\"clipește rar,
deloc
și mușcă-ți buza de jos.\" Chiar te prinde iubirea de mijloc când îți imaginezi...

mi-au plăcut următoarele strofe:
\"ce tren doamne ce tren să mai iau
și să cobor la prima femeie
care să-mi spună că am dinții perfecți
că soarele e un fluture de badminton pe care-l ținem peste fileu
cînd mergem la picnic\"

și

\"creierul meu e piața romană
ai cursuri de rusă nu-i nimic te aștept
oricum n-am altceva mai bun de făcut pe ziua de azi
pot să vînd mărțișoare sau pot servi într-un bar\"

pîș-piș; hop-hop îndrăznesc să pun de un șotron și eu la poezia ta. Oare se joacă în doi?

la suflet mi-a ajuns poezia ta. Mică, frumoasă. Toate strofele îmi plac. Nici un minus. E prima dată când te citesc.