Poezie
imaginar
1 min lectură·
Mediu
mâna ei stângă cu degete triste
ostenite de atâtea mângâieri
îmi atinge pieptul
răsucindu-se ca un stilet
până în quatrocento-ul
viselor noastre erotice
îndrăgostiți ai primei lumini
împreunându-se la nesfârșit
în miezul de ciocolată al iadului
ciocurile noastre încă ude
izbesc cu putere
aceeași tigvă de sfânt
căutând mântuire
între sfârcurile tale
murdare de unt
Lorenza amore
ce renaștere
024
0
