Nevermore

O exprimare poetică la înălțime, totul mi-a plăcut, semn că Adriana Lisandru își îmbracă sentimentele, sensibilitatea în cuvinte alese, toată negarea se transformă în acest poem într-o afirmare a capacității autoarei de a dărui frumusețea interioară printr-o imagine mitologică în vers.

un text foarte bun. Am citit cu plăcere:
\"diminețile îmi prinseser-a crește deasupra călcâiului
- pinten alb
numai bun de înfipt în coasta de fum a uitării -\"
și
\"din cuibul acesta n-or să mai zboare grifonii speranței
spuneam
e ora paingului să-și țeasă el pânza între maluri de țipăt
pe apele ducerii nu-și va purta așteptarea
catargele ei de nisip\"

Nu am ce reproșa acestui text. Este închegat cap/coadă.
Cu apreciere de astă dată,
un cititor bucuros.
Felicitările și darul după nuntă că stea nu pot să-ți dau. Acesta chiar este un text care merită recomandat!

Silviei si lui Marius pentru popas si aprecieri.

un poem profund, mistic aș putea spune. simbolurile bine dozate în vers, fără să supere.
ps:poate doar titlul poemului ar putea comporta....un simbol, poate. o sinceră părere,
cu drag

intr-o zi poate va curge din mine un poem aproape rotund si transclucid...un fel de eu de ou din cristal al gandurilor. si n-o sa mai aiba nevoie de titlu, se va vedea prin el, in el si dincolo de el. si atunci ma voi simti in sfarsit razbunata, eliberata de sub \"teroarea titlurilor\".
:)
multumesc pentru cuvinte

cam multe comparatii zburatacite, cam multe animale/ ar mai trebui sa renunti la grifonie. si alte fiinte mitologice. simplu mi se pare mai bine.

tu te simti in largul tau in mijlocul nebunieie marilor orase - eu, in menajeria mea inaripata. :)
iar grifonul duce cu el o prea mare incarcatura (ce transcede dincolo de semantic), nu ma lasa imima sa-l arunc la cos, pur si simplu.
multzam de semn.