Poezie
Noapte de toamnă în București
2 min lectură·
Mediu
nimic din această toamnă nu va fi al meu
doar acest codru de sticle al vieții mele
doar salariul mirării mele. nu, noi vrem să fim
trebuincioși lumii – spuneam.
ceilalți se schimbau vizibil, pe zi ce trecea,
în groapă a sufletelor și greșiților noștri.
mereu voi pierde o femeie – le spuneam
ce ușor ne naștem din ea.
ce opere geniale ale renunțării facem din ea.
nu simțim nevoia nașterii sau a soțiilor – îi contraziceam.
suntem la capătul lumii – suntem, fiecare,
câte-un fum ici-colo. târziu auzim
vocea aceea-nsângerată cotropind
masa noastră cea bogată la care sughițăm
mirosim și vorbim. atâta viață, zicem
și în fiecare celulă a trupurilor cineva ne aude.
au reușit să ajungă și orbii la acest ospăț princiar –
ultimii dintre cei invitați. vor strigăt – se aude
bătaia inimii mele
vor vin – se-aud acei bulgări cum cad pe sicrie.
nu m-au lăsat să continui.
apoi s-a terminat festinul, copiii au fost duși la culcare.
cu parole îmbelșugate s-a trecut de bariere. ne-am amestecat
nu mai scrâșnesc în urma noastră consecințele
la subsuorile mele – negurile lui Doamne-ajută.
apoi s-a pornit jandarmeria
secundelor lacome după noi.
am întors și celălalt obraz – oglinda retrovizoare
și trecută-n rezervă. secundele ne-au hăcuit
până la urmă.
parțial, am reușit să scăpăm, așa am aflat că
lumea e o venă care oricând
ne poate spune dezinteresată “rămas bun”.
074.762
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stefan Doru Dancus
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 231
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Stefan Doru Dancus. “Noapte de toamnă în București.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-doru-dancus/poezie/1805193/noapte-de-toamna-in-bucurestiComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Găsesc aci la domnul Dancuș multă liniște. Cuvintele curg lin. Chiar și strigătul interior, chiar și nemulțumirea omului Dancuș este copleșitoare.
Am simțit versurile:
\"mereu voi pierde o femeie – le spuneam
ce ușor ne naștem din ea.\"
\"vor vin – se-aud acei bulgări cum cad pe sicrie.
nu m-au lăsat să continui.\"
\"am întors și celălalt obraz – oglinda retrovizoare
și trecută-n rezervă. secundele ne-au hăcuit
până la urmă.
parțial, am reușit să scăpăm, așa am aflat că
lumea e o venă care oricând
ne poate spune dezinteresată “rămas bun”.\"
Foarte bine plasat acel \"parțial\".
Frumos. O toamnă așa cum este ea vă doresc numai să vă iubească așa cum sunteți:)
Am simțit versurile:
\"mereu voi pierde o femeie – le spuneam
ce ușor ne naștem din ea.\"
\"vor vin – se-aud acei bulgări cum cad pe sicrie.
nu m-au lăsat să continui.\"
\"am întors și celălalt obraz – oglinda retrovizoare
și trecută-n rezervă. secundele ne-au hăcuit
până la urmă.
parțial, am reușit să scăpăm, așa am aflat că
lumea e o venă care oricând
ne poate spune dezinteresată “rămas bun”.\"
Foarte bine plasat acel \"parțial\".
Frumos. O toamnă așa cum este ea vă doresc numai să vă iubească așa cum sunteți:)
0
lumea e o vena care oricand ne poate spune dezinteresata ramas bun.
Doru, mi-am cautat poeziile prin revista Sigur online si nu le-am gasit
care ar fi explicatiile desi tu mi-le cerut si tot incercai sa-mi trimiti primul numar pe care nu-l am primit din pacate.
scuze pt deranj cu zice Liviu Nanu
Cu stima si prietenie
Djamal
Doru, mi-am cautat poeziile prin revista Sigur online si nu le-am gasit
care ar fi explicatiile desi tu mi-le cerut si tot incercai sa-mi trimiti primul numar pe care nu-l am primit din pacate.
scuze pt deranj cu zice Liviu Nanu
Cu stima si prietenie
Djamal
0
Multam de vizionare, prieteni.
Mahmoud, ti-am trimis un e-mail.
Mahmoud, ti-am trimis un e-mail.
0
Să înțeleg că de o parte ești tu și de o parte toamna? Să înțeleg că totul ține de toamnă și nimic de tine decât acel codru de sticle?
Apar apoi cele două ieșiri din toamnă spre tine: femeia și festinul de pe urmă. Fiecare ieșire de fapt este o renunțare - prima la ceea ce presupune în orice plan, nașterea, a doua, tot ceea ce înseamnă cina (oare cea de pe urmă?). Te pregătești de mântuire și ne propui o acoperire cu toamna și cu trecerea.
Poate că e necesar uneori o anumită radicalizare față de propriul eu reflectat în cuvinte...după mine, nu trebuie să ții seama de asta
Scuze dacă am deranjat
Cu stimă
PP
Apar apoi cele două ieșiri din toamnă spre tine: femeia și festinul de pe urmă. Fiecare ieșire de fapt este o renunțare - prima la ceea ce presupune în orice plan, nașterea, a doua, tot ceea ce înseamnă cina (oare cea de pe urmă?). Te pregătești de mântuire și ne propui o acoperire cu toamna și cu trecerea.
Poate că e necesar uneori o anumită radicalizare față de propriul eu reflectat în cuvinte...după mine, nu trebuie să ții seama de asta
Scuze dacă am deranjat
Cu stimă
PP
0
interesant, subtil și totuși plin de semnificații.Cuvinte pline de încărcătură...urmă de fum într-o lume plină de ceață!felicitări!
0
Plopeanu Petrache: acesta e un text poetic, nicidecum unul de studiat in manualele scolare. A \"radicaliza ceva presupune a face matematica. Nu fac asa ceva in ceea ce scriu. Remarc, totusi: \"femeia și festinul de pe urmă\", asa cum spuneai. Pare a fi un vers dintr-o viitoare poezie a ta. Multam, si scuze ca raspund.
0

Un poem reusit.Aparent-simple cuvinte ce ard,lumina lor strapungand gravitatia.
***
De fapt imi era dor de tine,Doru,de la ultima aparitia a ta la Stuttgart.
Ioana Geier