Silvia Bitere

Omul venea în fiecare zi de la serviciu, cu venele de la gât umflate, încât albastrul lor dădea pe dinafara gulerului cămășii. Cămașa lui cu pătrățele... da, îi conferă o alură aparte! Din decor,

prima dată am desenat pe asfalt trupul unei lebede apoi gâtul ei lung din care curgea sânge puțin mai departe de trup cel care a ucis a fost bărbat am plâns ca un animal acesta poate fi un

(șiroaie de lacrimi, râuri interminabile de parcă așa... ) mi se părea: că ele urcă din călcâi, că străbat corpul ca pe o planetă vie, că stau întinsă pe mușchii unui abdomen

în vremea aceasta se scria în catastif despre suflete zdrobite păsări fără corp despre credința și necredința lui moise pe munte despre mine și despre tine ca cei mai fericiți oameni de pe

vei muri soldat exact cum scrie în carte cu penița în bandulieră învelit de femei pe care nu le-ai cunoscut și nu le-ai iubit niciodată și imnul păcii cravată de pionier flutură atârnată la cap

dacă împrumut de la tine o culoare piciorul tău din lemn sau labele unui scafandru mă tem că ochiul ar putea putrezi în cristal ceea ce pare complicat mai vorbim altfel mă obosește creierul

câtă vreme, tu, umbră, te mai apleci înspre mine, cât timp, melcule, îți vei purta casa printre oameni, eu o să visez . tu, umbră, o să mă iubești ca tata tu, melcule, o să-ți lași casa

mă doare să îți spun, firește o, mâinilor, din care chin sau trudă, ca un năpraznic lup la pândă, să mă ucizi sub ochi, sub dungă. prin vrerea mea, mă las deoparte, ca orice cruce prinsă-n

eu partea aceasta din viață nu o cunosc ea vine dintr-un timp în care omul nu știa salutul vestirea se făcea tacit de la suflet la suflet fără flașnetă ori bici nebunule mă auzi să mi

mâine, o zi, o distanță pentru fiecare om care iubește de aproape. în suflet liniștea dintre: vezi, tu, oare, mamă, norii aceia cum trec? și, da, m-am cuibărit în mine, dar te iubesc. e un

felul omului nu se vinde nu se cumpără nu se împrumută nici dușmanului și nici prietenului se donează omului istoric cu bătăile inimii cu ceasornicul și cu toate medaliile primite în timpul

în niciun caz nu voiesc a divulga înspre voi ce-mi aparține. (ce-mi aparține?) păi, uite, dacă într-o bună zi mă voi trezi din vis iubită nespus fereastra s-ar deschide dinspre mine înspre

da, doamnă, aveți dreptate în podul palmei îmi duc zilele. cu mâinile, cu genunchii rotunzi, cu tălpile mele venetice, adunata și somnul, dacă mă întrebați, îl împart cu dumneavoastră. și

tot așa era într-o zi ascultam la radio vremea (cum să asculți la radio vremea?) și deodată m-am pierdut (poetica) afară începuse să ningă rafale de vânt spulberau inimi acoperite cu

Porneam spre Canaan. Sarra îmi ducea oasele spre Pământul Făgăduinței. A tăcut tot drumul cum tăcea mama lui Marius când o lovea taică-su peste cap, întors de la cârciumă. - Pot să dorm lângă

încet degetele vor scrie despre ele se vor lăuda între ele și omul va muri că nu-i ajunge tristețea ori osului prea greu de dus nu i se arată carnea pornitul se face din văz albastru

când ieșeau amintiri la iveală totul era ca o risipă de noi vremea complice cu uitarea un ghiduș de suflu trădător se juca de-a prinsa cu iubita mea viața da viața îmi era iubită și spinii

eram ca un sâmbure prins de pământ când am pus urechea la adăpost să nu aud cum cresc și pierdeam vremea prin livezi fluieram hoinăream tot ce întâlneam până și întâmplarea uitarea din altă

prietenii mei imaginari sunt oamenii adesea trecători pestriți ori plecați de acasă din cine știe ce motiv se poate demonstra existența unora prin decupaj artistic de exemplu ieri am decupat un

ieșeau arcade din mine toate duceau către infinit erai tu smulsul din încheieturi erai tu oare adunatul meu si mult prea fericirea nu știu în mine cusătura este deasă nod marinăresc sunt

cărțile din care ies iepuri ca dintr-un joben mă văd ascuțită și creioanele toate colorate dansează pe masă în ritmuri de salsa pentru mine au cap în secunda următoare îmi dau viața pentru un

afară vremea era de basm ușor trasă pe sfoară sau ca un ciorap de femeie peste chipul unui bărbat fermecător în rest fumigenă și confeti ... am câteva chestiuni importante de rezolvat cum

peste totul ăsta din care încerc să ies curată ca o basma peste toate leagănele astea goale pe care doar le-am privit și amețit în pupilă cu fiecare teamă de mâine sau că mâine vom duce