Poezie
dreptul meu la visare
1 min lectură·
Mediu
prietenii mei imaginari sunt oamenii
adesea trecători
pestriți ori plecați de acasă din cine știe ce motiv
se poate demonstra existența unora prin decupaj artistic
de exemplu ieri am decupat un păun și el așa îngâmfat
mi-a spulberat încrederea că mai pot fi și altfel
am zis bun trebuie să dau drumul unei ape să curgă
și vedeai da vedeai peștii cum înoată doi câte doi
în pereche cum se hrăneau creșteau și nimeni din lumea asta
nu se întreba măcar de ce oare doar vai și vai
era o vreme ca astăzi neștiută
când un pește tăcea pentru că așa face el de obicei
sau cum ai spune tu despre lună că are două fețe
ori balerine cu picioare diforme nu există nu-i așa
tristețea ca și bucuria treceau cum ai trece o trecătoare
adesea trecători adesea trecătoare
poți tu să-mi alegi un munte și să scrii pe el
“nu te uit nu mă uita?”
024.401
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Bitere
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Bitere. “dreptul meu la visare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-bitere/poezie/14014013/dreptul-meu-la-visareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SBȘerban, mulțumesc frumos pentru ce ai scris tu, aici, așa de frumos.
{ba la tine e mai frumos, parcă.
- ba nu!
- ba da!)
și zici așa: "(nu-mi permit sa-l numesc pe paun "ingamfat", caci la urma urmei sunt om, si vorba ceea "cine zice ala e")" - păi, și e vina mea că ești om sau că zici, ce zici?
"și apoi,
de ce nu am sta aici pe marginea trecatorii sa-i conducem cu privirea?" (Ș.G)
doar e dreptul nostru la visare, nu?
{ba la tine e mai frumos, parcă.
- ba nu!
- ba da!)
și zici așa: "(nu-mi permit sa-l numesc pe paun "ingamfat", caci la urma urmei sunt om, si vorba ceea "cine zice ala e")" - păi, și e vina mea că ești om sau că zici, ce zici?
"și apoi,
de ce nu am sta aici pe marginea trecatorii sa-i conducem cu privirea?" (Ș.G)
doar e dreptul nostru la visare, nu?
0
si intimitatea asta cu muntele din finalul finalului
da, poezia e atat de frumoasa, atat de cumprizatoare incat aproape ca nu o mai vedem
De fapt Ea, ca idee
ea este ca aerul pe care il respiram, ea este ca apa respirata de pesti
pe nesimtite
ea este ascunzatoarea noastra
desi de cele mai multe ori ea e cea care se ascunde de noi
ce e pPoezia?! uite ce e Poezia
poezia e atuncea cand, privind un paun infoiat (nu-mi permit sa-l numesc pe paun "ingamfat", caci la urma urmei sunt om, si vorba ceea "cine zice ala e") - iti dai seama ca nu ai sa te mai schimbi niciodata
te uiti asa bleg la el si-ti zici cum am fost asa ramanem si gata
uite asta-i Poezia
parerea mea
iata scriu
si apoi
de ce am trece peste "prietenii mei imaginari sunt oamenii"?
de ce nu am sta aici pe marginea trecatorii sa-i conducem cu privirea?