Poezie
chemarea numelui
1 min lectură·
Mediu
ieșeau arcade din mine toate duceau către infinit
erai tu smulsul din încheieturi
erai tu oare adunatul meu
si mult prea fericirea
nu știu
în mine cusătura este deasă
nod marinăresc
sunt fata lui tata
și tata navighează
ai strigat într-o zi de pe o stâncă
atât de tare
drept în piept ca o rană minunată te-ai deschis
tufe de trandafiri înfloriți din ape
de atunci trăiesc în corp străin
un naufragiat printre coaste
nu mă plâng de eventuale furtuni
lasă-mă să mai zburătăcesc o vreme prin pielea ta
numele tău
001464
0