Poezie
umbrarul de lângă pod
1 min lectură·
Mediu
(șiroaie de lacrimi,
râuri interminabile de parcă așa... )
mi se părea: că ele urcă din călcâi, că străbat corpul ca pe o planetă vie,
că stau întinsă pe mușchii unui abdomen apos;
încheieturile pocneau ca bobocii de trandafir în plină dragoste,
era cald, iar o parte din iarba verde mi se înfășura pe gât,
căutam un răspuns din care să-mi curăț cu o lamă sufletul,
să pot sădi, mai târziu, la piciorul podului,
o salcie.
sufletul, când se formează, are pereți groși
din el nimeni nu te aude,
poți să țipi, să bați cu pumnii în zid,
nimeni nu te va auzi!
sufletul e o parte din iarba verde ce ți se înfășoară pe gât.
acum, dumneata, să-mi spui, de pe partea cealaltă a malului,
cum vrei să mori?
002.844
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Bitere
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Bitere. “umbrarul de lângă pod.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-bitere/poezie/14025567/umbrarul-de-langa-podComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.